ce mai încolo și încoace

nu mai întrebi: cine ești tu?
dacă știu adevărul unde e și ce face el
din noi
nu trebuie să spun nimic
ce mai încolo și încoace

Misto.
daaar... ;)) daca toti ar fi constienti de asta ( din fericire asa ceva e de-a dreptul imposibil) locul ar ramane pustiu, nimeni n-ar mai fi nteresat de \"marfurile\" expuse, i-ar ajunge adevarul lui { si FOARTE personal, evident; ai putea spune personalul ridicat la adevar).

Iar \"fiara monstruoasa\" tine locul tuturor NE-destainuirilor care urla in noi.
Pe aceasta idee s-ar putea \'deriva\" fabulistic catre parabola leului ranit de spin, care-si cruta, mai tarziu, salvatorul, un gladiator)
In ciuda \"infinitelor posibilitati\" tot ramne acel 5% care te deconspira.
Asa se-ntampla in poezii.

al naibii 5 la sută, Traiane

ASTA se întâmplă în poezii
foarte personal și totuși nedestăinuibil
și totuși
urlător

Alice, tu nu esti in tara minunilor. Nu inca. Tu scrii asa, ca iti place tie dar sa stii! de aici si pana departe un dumnezeu mananca o bucata buna de paine.
Bobadil.

Andu
nu există țara minunilor
nu în felul în care ne-am dori
habar nu ai de ce scriu, în nici un caz că-mi place

acum , sincer, mă doare ce spui, ești încă departe
iar eu îs și mai departe de până departe

Prima strofă mă duce cu gândul la o imagine apocaliptică : oamenii își taie venele pentru a-și vinde sângele la litru, își smulg “ficații, inimile, uterele” (sau penisul, după caz) și le donează morții ambulante.Corpurile goale de organe “miros de departe a singurătate” și a frică.

Lasa ca iti trece, Alice (durerea) si ti se va scurta (departarea)!
Astept poeme bune in continuare de la tine si nu ma lua asa in serios pls! :-) Eu cred ca tu ai ceva de spus si recunosc, uneori sunt prea nerabdator cu autorii de la care astept texte bune... cred ca, batrand fiind eu si obosit, mi-e teama ca am sa mor maine si nu mai apuc :-) Acum despre poem... se vede ca este \"simtit\", \"trait\" pana in maduva oaselor... dar logosul lui se impiedica in prea multe detalii care mai mult strica decat ajuta cititorul sa vibreze alaturi de tine. Cursivitatea trairilor din prima strofa nu se regaseste din pacate in corpul median al poemului unde te lasi in voia unui discurs care, de la vers la vers, pierde din forta. Iar aceasta \"pierdere\" se datoreaza (culmea!) unor mici zic eu, detalii. Uite, am sa-ti dau un singur exemplu, asa, cat ma duce pe mintea mintea bobadilica:
Tu scrii asa:
\"ca o fiară încolțită cu 1000 de guri cu 1000 de cozi
și-atât de vulnerabilă
parcă-ar avea un spin în talpă
cum ar fi, pastrand anatomia primei strofe (care mi se pare cea mai reusita by the way) sa zici
\"ca o fiara incoltita DE 1000 de guri CU 1000 de cozi
ATAT de vulnerabila (fara SI) DE parca ar avea un spin in LABA\"
Pe scurt, un poem care mi-a atras atentia de la bun inceput chiar daca am trantit-o pe aia ca nu esti inca in wonderland, Alice. De fapt, nici nu cred ca ti-ai dori sa te duci acolo, asa-i?
Andu.

Ori e coșmar, ori un joc frumos cu bule de apă minerală. E un amestec neserios, Alice. Mai caută, mai venim...
Ps: n-am găsit miez de nucă!

o mancare de sine unde prganele devin bune de vanzare. asa se intampla dez-fiintarea. ca sa ramai singur; plangi de bucurie, zic eu; sa avem seninatatea lui robinson,
medeea

medeea me
robinson de departe nu mi se parea un tip senin
dincolo de monotonie

Ioana
îs departe de a fi ceva neserios
sau frumos
mai veniți
am găsit mieji de nucă

Andu
alintă-te alintă-te
nu ești nici bătrân nici obosit

uite, eu chiar respect că ai revenit
căpoasă așa cum îs
am făcut schimbările alea
pentru că AVEAI DREPTATE

PS. nu, nu mi-am dorit niciodată să mă duc acolo

Răzvan
văzuși bine

Serios, Alice, poezia asta se termină la \"tot ceea ce contează\". Pentru mine... Versul următor cu apa minerală stinge toată tensiunea acumulată până la el.

da?
ia scoate-i capacul
așa agitată :)))