sophie polansky

eu remarc aci doar limbajul pus bine in evidenta prin imaginile care sunt bine jucate si mizate; Ioana, este un scenariu grozav de bun acest text; m-am gandit mult la acest poem, imi da o stare de asezare iubitoare de oameni. si, m-am gandit la jeunet si la ¨un long dimanche de fiançaille ¨unde imaginile se succed strong pentru a urma strctura de poveste pe care o regasesc la tine,

ai regizat bine acest poem, mai ales finalul. parca as fi fost intr-un film cu jim carrey in care personajul controleaza sau abandoneaza totul.
* ai acest sentiment de sfarsit, de apocalipsa, de genune, in care nimic nu mai are sensul si obiectivul necesar. primele versuri mi-au adus aminte de o proza fantastica a lui anatol bakonski ( preferatul meu ) in care aceasta neputinta este exprimata astfel.
* ai aici un mecanism care functioneaza datorita miscarilor si reactiilor; e ca si cum, intr-un sketche lipsesc miscarile si reactiile.
De altfel miscarile si reactiile sunt conventiile si imaginile oferite.
* strofele care urmeaza pana la ultima sunt un soi de creare a unui context din nazuinte ( si iar ma duc cu gandul la anatol );crearea unui centru, as putea zice.
* sfaristul este strong, coios, este un sfarsit care, dupa parerea mea numai un regizor il poate construi in asa fel incat efectul sa cada la final.
* ceea ce e foarte important aci, este acest efect de uimire si suspans, demn de retinut; sa jucam putin portocala mecanica si sa ne plimbam pe langa tot ascultand beethoven la maxim cu...
felicitari,

textul ar fi bun, daca nu ai fi cazut atat in personificare la sfarsit. mi-a placut aceasta greutate a poemului, aceasta incarcaturta sentimentala, lipsa ca prezenta prin toate, spre toate,

mihail sebastian este un personaj impresionant si ca scriitor; vointa lui de a se impune precum si sensibilitatea pe care o degaja a facut pe multi sa-i fie dusmani; acest text este o traire, o dubla traire pt ca, fara jurnal sebastian ramane gol. fara acest cerc in care unii si-au exprimat simpatiile el nu putea sa continue si sa se sustina fiintial.
placut,

parca ai mai avut poema asta o data. imi place acest stil al tau simplu, onest, firesc.

multa lume pe aci.
eu il vad ca pe un poem bun si daca e sa si afirm de ce , iata, numai jocul unghiurilor si a punerii in scena. pentru ca o asezare in scena impune un raport intre limbaj si spatiu. evident, ioana stie asta. e foarte reusita aceasta coordonata in care planurile se anunta, vin, vorbesc, se intrepatrund.
felicitari

interesant. Acum doi ani, o prietena mi-a arat niste poeme semnate uba, nu mai stiu cum se numea volumul si, cum ceea ce mi-e drag, vreau sa-l am aproape, am copiat poemul.
pe acest text, regasesc o alta punere in lume si o identificare prin primsa unor unghiuri spuse.

eu, zic, este un text bun, titlul mi se pare ca nu se potriveste si primele doua versuri. este o punere in lume necesara in poezie. craciunul e toate acestea, este o fiintare, este banal, este freamat, este vedere, este unghi, este spatiu, este atractie, este neglijenta, este sedere, este centru. da, despre lucrurile mari si importante asa vorbim,
placut

zabet, toate cele dorite si spuse,

eu cred ca esenta poemului sede aici.
“from a deadbeat to an old greaser”.
e un poem trist si plin de forta, sfaristul este regizat si ceea ce imi place mie cel mai mult este acest va rog in care sade eul. multe de spus, dar is obosita, scuza-ma

inca ceva:; limbajul partial articulat este afazia sau, solipsismul.alegeti,

nu vreau sa intrec gluma, dar acest poem mi se pare lucrat, gandit si compus. nu dau aprecieri daca nu simt si nu cred ca merita. de aceea, iata:
perspectiva si unghiul frumposului. ideea de estetic pusa totusi in raport cu dez-fiintarea.
mi se pare asa de complexa incat nu stiu de unde sa pornesc. la strofa a doua nu ma pot concentra, pe bune, prima oara cand mi se intampla. deci, trec.
sa vorbim nitel despre vanitatile umane si despre vonta de putere. nationalitatea este o chestuine de haine.
articularerea limabjului, dupa rimbaud, dupa devitt, dupa cine vrei tu, este o raportare a fiintei la lume, o punere in lume, un a sti cum vs. a sti ca. pentru ca antitezele sunt foarte bine nuantate si exprimate aic, prinzi din urma burtile si le formezi. pentru ca unii stiu sa plece, pt ca despartirile se produc in lume, in vaz, pentru ca exista afazie,
da, da, da,

imi place mult acest text, pt ca acesta ar parea fi stilul care te-ar caracteriza pe tine. din cat am cetit de tine. mi-a placut rima intoarsa si rasucita; ai o muzicalitate mandra, da, oltenaca mladioasa, stii sa gradezi discursul;
mi se pare cel mai curat si lucrattext din cate ai postat pana acum,

este un poem despre locuire, despre centru. toate referintele posibile in acest poem pornesc de la ¨sacru & profan¨al lui eliade.
importanta casei, tarii ca regasire, identificare, asezare. cantec soptit pentru venire,
placut

e important faptul ca ai aminti pe fostii combatanti. care sunt mereu actualii. din cauza urmelor. este un interior halucinant, care imi place;
evident, ma duce cu gandul la ¨ciuleandra¨si filmul ¨à la folie pas de tout¨. sunt patratele, pe care LE SARI , poti si usile pe care pleci, vei pleca.
da, imi placu,

da, da. am ramas cu gura cascata, sincer.
am regasit aci un cantec natural, acel cantec care se refera la natura si uman in acelasi timp. regasesc nitel la tine o zicere seaca si asezata, dar care produce mult, asemanea lui zaharia stancu. in plus primul vers e foarte bine gandit. cuvintele sunt alese bine, deaorece eu tin intotdeauna cont de armonia cuvintelor si impactul asa zis simolist al vocalelelor si consoanelor. acest somn e un fel de somn ca in visul unei nopti... de shakespeare, nu este neaparat somnul mortii; ai structura de basm, de narativ in special, ceea ce e foarte bine. e greu sa relaizezi cursivitatea intr-o aezare schemica asa, dar ai reusit. de analizat este primul vers. pt ca se pune intrebarea, din punct de vedre structural al versului, de ce arar se afla langa ningeau?

moneda ca simbol, trecere, schimb. sa vorbim despre spleen, greata, pulism ca forma culturala si vietuire a uinui intru. ultima strofa o ador; pana la urma regasesc aici un frate-porc, delegatia fiintiala si rolul cuvintelor. Un Gargantua cultural, cu o pseudo-constiinta, unde domina cantitatea si nu calitatea. Titlul e foarte sugestiv, pot ajunge prin extensie pana la descriptia titlului, a imaginii. Mia aveam ceva de spus, dar o sa revin, pt ca sunt in verva si am pierdut ideea si era esentiala!:)
pe bune,

nu de alta, dar cunosti povestea cu iepurele si filozofia. da, mi-a placut. raporturi bune si antiteze conturate puternic,

eu nu cred ca ioana s-a suparat, nu trebuie sa tratam cu ochi de matur fiecare exteriorizare. Noi suntem dezamagiti cand cineva nu intelege asa cum am fi vrut un text, dezamagiti, nu suparati. Asta nu insemana ca exista neclaritati pe text. Pt ca suntem mereu dominati de subiectivism. Pnetru astfel de povesti, ( pt ca iubesc povestile ), o cred pe ioana dezamagita. Pentru ca poemele astfel scrise, care au la baza o poveste, un basm sunt deosebite si tinem la ele mai multdecat la altele. Este o incercare de lasare a unui timp in urma si revenirea.

In legatura cu raspunsdul dat de ioana, nu sunt de acord ca anumiti autori sa fie tratati astfel; diferenta de varsta nu inseamna ca iona a fost nerespectuoasa. Uneori trebuie sa ne aplecam cu mai mare atentie asupra unor texte si sa analizam la nivelul respectiv al autorului. Nu zic Dl Gelu nu a acordat o importanta necesara textului, dar, fiecare detinem limite. Si cum subiectivismul planeaza mereu, exista o marja de eroare a interpretarii unui text. Daca mai punem si perspectivismul, toti avem dreptate.

Forma folosita de alizee, e la alegerea autorului, nimic nu este de condamnata aci. Nici ce a zis ioana , nici Dl Gelu. Ioana ar fi vrut sa se vada asta, ca este vorba de un vrajitor din oz feminin.

Ioana, eu am vazut, conteaza, chiar daca nu mai eu as fi vazut asta. Universul povestii este impletit cu elemente standard( acelea ale vrajitorului din oz ) si cu cele personale, ale ioanei. Textul impune reintoarcerea la o varsta inocenta pentru a putea accede la o varsta matura. Este asemenea basmele, in care copilul este parasit intr-o padure, trece prin anumie incercari, cu scopul de a se integra in comunitate, de a accede. De aceea exista riduri, exista plans. Eu asta am vazut: doua universuri spre unificare si egasire. Trebuie sa ne acordam flexibilitatea cunoasterii si interpretarii unor texte care aparent nu s-ar sustine pana la sfarsit.

acest text se sustine. fiecare vers este argumentat. excenttritatiel ioanei nu dau rau; ea este inca in cautarea si primirea unui stil. si se pare in intr-o forma ca acesasta, cat de cat se regaseste. un vrajitor din oz feminin, da