sophie polansky

uite un text care transeaza lumea, eul si realitatea. trei chestii diferite in perspectiva mea.
pestele acela este alunecos si casca doua lumi prin propria-i existenta.
ai mult rossu, tristete si curaj.
eu te citesc si cred in tine,

\" O uitare întotdeauna cu sens invers \", interesanta aceasta imagine, ioana.
eu prefer sa vad lucrurile cu sens invers sau cu actiune inversa.

mi-a placut aceasta viziune si imaginiile atat de puternice.
aceasta paralela analogie m-a impresionat.
cand eram mica aveam niste desene animate preferate.
un cimitir cu masini.
\" noaptea aud cel mai bine apartamentele părăsite
un geam plesnit ca o nevastă de soțul beat o ușă trântită deși nu pleacă nimeni
o pungă de plastic\" framentul asta mi se pare infiorator. e ca si cum ar trece vietile prin tine si tu ramai aoclo neputincios.
\" locuiesc tot mai mult într-o cușcă plină de lumini moarte
pereții sunt plini de plăcuțe de înmatriculare
mă închipui un comandant de pluton care-și cară morții în spate până la cel mai apropiat punct sanitar
la gât îi atârnă atâtea plăcuțe de identificare încât nici el nu mai știe cine e\" aici ai niste raporturi eu- sine care spun multe.
cand te privesti din exterior in interior te sperii si ajungi sa te transformi.
cred ca ceea ce ramane din noi dupa o astfel de experienta, aceasta suntem noi in realitate, in esenmta.
nu trebuie sa fi mereu puternic sau la locul potrivit in momentul potrivitm, caci altfel am fi perfecti si lumea cred ca ar fi un fel de plcitis neajutorat.
si, trecerea mediul extern in mediul intern este un fel de categorie, de acuza de care nu ne putem debarasa,
felicitari

acesta este poemul starii mele, m-am recunosctu aici in mare parte, dar nu aceasta este esentialul.
este aici o fragezime aici si o naturalete uimitoare.
in fiecare vers sade ceva unic si misterios.
iti da ragazul sa respiri adanc si sa zici, mai vreau.
acest poem te elebereaza de toate urile lumii, de complezente, de delegatii inutile si te pune fata in fata cu tine ca sa te faca sa t eiubesti pana la final.
\" oricum în golurile alea au fost ochi
da
au fost ochi și au fost frumoși
care mă trezeau dimineața doar ca să văd printre gene
chipul tău
o umbră netedă
îmi răsuceam în somn golurile
le întorceam către mine
ca pe un ornament de brad prea folosit

și când mă fac mare vreau să fiu aom
să agăț două trenuri și să le înnod
așa
ca să nu mai plece aiurea din gară cu tine
sau să desprind șinele și să le mănânc

dimineața golurile se umplu de ceva vâscos și greu
dar frumos
și încep să nu mai văd \".
mi-a placut mai mult decat o zi senina, pt ca am regasit aici multa dragoste,
felicitari.

imi place starea aceasta de aprent 4echilibru \" voi deschide geamul și va intra toată lumea
cu mașini petale scuturate și gâze\",
2 imi place orezul,
3 si pe mine ma doare spatele de nu pot dormi, nu am mai dormit de o saptamana,
4 nu-mi place marocul, ma sperie deplasarile, nu-mi place sfarsitul, dar imi place sa il simt cum se apropie,
5 faza cu plapuma mi-a adus aminte de \" charlie si chocolateria\",
6 perfuziile nu ma sperie, deci cred ca ai elemente puternice aici care se leaga bine.
moartea ma va prinde sigur cu ochii deschisi ca o pers. imp.
deh, as putea fi foarte rea aici dar ma abtin.
copiii....
imi place sa vad oamenii zambareti si cuminti la locurile lor.
numai bine

\" stau întins pe covor și mi-e bine
ea stă întinsă în mine și totul e bine\".
un poem al cautarii si al regasirii, al unei linisti ce sta se se aseze, sa cada din interior catre exterior.
mie acest poem imi da sentimentul libertatii si detasarii de sine, poate idn cauza calului si al imaginilor animalice. imi place tonul simplu, atat de curat i9ntr-un fel si sincer.
mie imi par deosebite aceste poeme incare contopirea eului se face cu elementele naturlae, aproape bucolice.
si elementul acesta de covietuire \" pot să-mi imaginez doar animale cu puii în gură
oameni cu puii în gură\".

ai niste imagini puternice, expresive care spun totul. nu prea imi place tonul dezordonat al poemului, sau asa mi se pare acum.
mai, ma emotioneaza aceste poeme in care personajul este atat de transparent si de volubil. atunic este cle mai puternic.
iubirea asta e ca un dezastru si te rostogoleste nuacitor pt a te face sa pribesti viata cu alti ochi.
\" pe tine și amintirea ta de halou\".

ai o grija si o sensibilitate de gheisa, privirea atenta si esentiala in oglinda si manifestarea nefireasca a iubirii printr-o exteriorizare si o grija de parca ai avea gratia de a lasa sa se vada interiorul bratului cand pui ceai.

imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin.
in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala.
podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in \" jurnal. . . \" am si eu un astfel de sondaj expreisv.
veioza, lord\'s si ultimul fragment chiar m-au fermecat.
deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii.
\" când toate mesele sunt ocupate se ascultă muzică bună. îmi place să beau cafea. ceștile sunt mici și ți se dă gratis un biscuite. nu-l mănânc niciodată. îl pun la pervazul ferestrei. într-o zi vulturul negru va ști ce să facă din el. eu voi alerga prin pădure. acolo e o pistă cu mulți câini. nu mi-e teamă de câini. trebuie să vorbești cu ei pentru că ei sunt singuri.
blana lor e tăiată de lumina roz.\"
hai sa vorbim nitel despre city lights!!!
vizionare placuta.
deci, chapeau!

dan,
ce te rog nu te lega de preferintele mele si nici de mine.
chacun avec son SAL gout.
aurevoir

mi-a placut mult de tot, chiar m-a impresionat acest text. sa spun concret nu pot. mi-a trezxit niste reminiscente .
m-am gandit la oscar wilde, la multe. dar ai o putere de sinteza care ma sperie.
si asta e bine.
iata \" sau un loc în spațiu\" chiar si racheta se mentine in context.
e tare asta cu automahnirea, e grozava. incerca totusi sa fii putin mai exterior si sa comunici mai bine cu ciitorul.
primeste o steluta d ela mine ,

m-ai dus cu gandul la o reconstituire de film.
\" a la folie pas de tout \" cu audrey tautou.
sfarsitul mi se pare prea abrupt.

mai, imi place tare mult aceasta coordonta pe care o afirmi de ceva vreme.
acest text ca si \' barbabti \' m-a dus cu gandul la un sketche de al lui elie kakou. de ce? prin forma foarte bizara a textului. poate este gresala mea ca vad doar regie & stuff in literatura, dar textul are intensitatea unui monolog spus cand sarcastic cand sus, sus de tot.
e foarte interesanta prima parte ca structura, acel \" paiatra \" mi se pare putin nefiresc.
ce imi pare extraordinar de aici este setul de stari si uimiri pe care reusesti sa le exprimi foarte teatral in sensul privire scenica.
cascati ochii si fiti elevati!!

mi-a placut enrom acest poem. ma trece prin toate cotloanele sufletului si ale trupului si ma nauceste si imi da cu capul de mine insami.
e super strong, e ca o tomocentrala.
da, hai sa buimacim si sa miscam incet picioarele,
merci mult

Mi-a placut enorm acest poem. Rar am inatlnit asa mare grija in scrierea unui pom. Mi se pare ca este singurul text pe care l-am intalnit pana acum, nu din cele ale tale, care merita a se numi poem.
L-ai scris cu grija unei gheise de a turna ceaiul, asa incat sa lase sa i se vada partea interioara a bratului intr-un mod subtil dar cert.
Inceputul e ca o taietura pe picior, in zona buna si preferata a barbatilor, in interiorul coapsei.
\' nu mă mai poți întrețese \' .
Aici, \' dacă nu pleci tu plec eu \' e asa de feminin acest vers incat e complet.
M-aii dus cu gandul mult la gheise, mi se pare important acest aspect.
Da, da, da. E ca si cum ai fi daruit un cadou, adica ceva din tine( tot de la gheise) si te pregatesti pt

Foarte bun titlul.Wittgenstein spunea ca nu putem stii ca avem o senzatie, ci doar ca o avem. Am o senzatie, deci si nu stiu ca am senzatia de durere sau altceva.
Mie mi-a placut aceasta incursiune nitel fantastica si sfarsitul super strong si plin de simbolism, da!

Mda. fain textul. ai dreptate cand spui aici \' Femei cu picioare lungi
învățând să meargă din nou
femei cu bandaje pe pântec
cu bani mărunți pe noptiere
femei în grădina spitalului
privind perele răscoapte -
fără uter se mai poate trăi
fără vise nu \' .
asemeni annei roumanoff cand afirma \' les femmes. je veux ecrire un livre sur les femmes, sur la frustation et encore quelque chose\' asta aic tu aici, felicitari.

place. place mult cum urci si franchetea versurilor.
\' apoi stai și te gândesti ce
poți să mai cumperi
un cer, o mare
o viață sau o cultură...\'
here we go.

Titlul destul de smecher, tu es coquine.:)
Ai un fir epic ce se sustine printr-o usurinta foarte subtila.
Imi place ca spui liricul pe fata, ca il pui intr-un raport de \" arma\".
O femeie trebuie sa stie si sa nu stie anumite lucruri, sau sa se faca ca nu le stie. Ai un pooem cameleonic. O femeie trebuie sa stie sa fie tirana, vicleana si sa simuleze si sa disimuleze.
\"și că am pielea de
șerpoaică tânară\".
Primeste de lA mine o incurajare pentru acest poem care ma face sa cred ca ai un drum frumos de strabatut,

Eu nu vad diacritice lipsa.:)
mi-a placut mult, aduce nitel cu cantul stanescian dar se separa bine de aceqasta zona printr-o nota distinctiv-personala si originala.