Poezie
dezmembrări auto
bh-27-emi
3 min lectură·
Mediu
între oameni și mașini aleg mașinile
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
de fiecare dată când mi se aduce o mașină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng
ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greșeală din tema de la mate
șeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
mașina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
când se dezmembrează mașinile seamănă cu oamenii
se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima și se cântărește
ați văzut filme în care condamnaților la moarte li se servește ultima cină
cu o seară înainte mă urc în mașina care trebuie dezmembrată mă joc puțin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea
de obicei visez că locuiesc undeva la țară dimineața mă spăl pe față cu apă de la fântână apoi mă șterg cu sânii tăi obrajii se înroșesc de parcă m-am șters cu o cergă ardelenească
când dorm acasă nu mă simt bine
câteva zile am avut o saltea dar m-am despărțit și de aia
acum am pus doi saci de dormit și două pături dorm oblic să-mi încapă picioarele între televizor și dulap
doar cei care nu au pat știu să aprecieze pământul
uneori o femeie cu batic sună la ușă mă invită la o întâlnire a penticostalilor
un bărbat la costum mă întreabă ceva eu nu înțeleg își cere scuze îi caută doar pe cei care vorbesc limba maghiară
realizez că nu s-a schimbat nimic
doar formele de excludere
noaptea aud cel mai bine apartamentele părăsite
un geam plesnit ca o nevastă de soțul beat o ușă trântită deși nu pleacă nimeni
o pungă de plastic
locuiesc tot mai mult într-o cușcă plină de lumini moarte
pereții sunt plini de plăcuțe de înmatriculare
mă închipui un comandant de pluton care-și cară morții în spate până la cel mai apropiat punct sanitar
la gât îi atârnă atâtea plăcuțe de identificare încât nici el nu mai știe cine e
când trebuie să merg la lucru mă trezesc într-un soi de paralizie
șira spinării mă ține legat de pământ că nu cumva să-mi dau seama că sunt om și că tot ce e vertical e firesc
mașinile mi-ar spune că nu funcționează blocul motor
tot de la ele am învățat să iau o seringă mare ca pentru vite să o înfig în coloana vertebrală să pompez ulei și ceai de mentă
într-o zi voi ajunge și eu la strivit
între oameni și mașini aleg mașinile
oamenii nu au piese de schimb
064.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 449
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “dezmembrări auto.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/239813/dezmembrari-autoComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPDin pacate, am citit textul cu tot felul de ochi si n-am reust sa vad ironia. Doar dezmembrare, asta daca intelegi.
Multumesc de lectura.
Multumesc de lectura.
0
SPDistincție acordată
mi-a placut aceasta viziune si imaginiile atat de puternice.
aceasta paralela analogie m-a impresionat.
cand eram mica aveam niste desene animate preferate.
un cimitir cu masini.
\" noaptea aud cel mai bine apartamentele părăsite
un geam plesnit ca o nevastă de soțul beat o ușă trântită deși nu pleacă nimeni
o pungă de plastic\" framentul asta mi se pare infiorator. e ca si cum ar trece vietile prin tine si tu ramai aoclo neputincios.
\" locuiesc tot mai mult într-o cușcă plină de lumini moarte
pereții sunt plini de plăcuțe de înmatriculare
mă închipui un comandant de pluton care-și cară morții în spate până la cel mai apropiat punct sanitar
la gât îi atârnă atâtea plăcuțe de identificare încât nici el nu mai știe cine e\" aici ai niste raporturi eu- sine care spun multe.
cand te privesti din exterior in interior te sperii si ajungi sa te transformi.
cred ca ceea ce ramane din noi dupa o astfel de experienta, aceasta suntem noi in realitate, in esenmta.
nu trebuie sa fi mereu puternic sau la locul potrivit in momentul potrivitm, caci altfel am fi perfecti si lumea cred ca ar fi un fel de plcitis neajutorat.
si, trecerea mediul extern in mediul intern este un fel de categorie, de acuza de care nu ne putem debarasa,
felicitari
aceasta paralela analogie m-a impresionat.
cand eram mica aveam niste desene animate preferate.
un cimitir cu masini.
\" noaptea aud cel mai bine apartamentele părăsite
un geam plesnit ca o nevastă de soțul beat o ușă trântită deși nu pleacă nimeni
o pungă de plastic\" framentul asta mi se pare infiorator. e ca si cum ar trece vietile prin tine si tu ramai aoclo neputincios.
\" locuiesc tot mai mult într-o cușcă plină de lumini moarte
pereții sunt plini de plăcuțe de înmatriculare
mă închipui un comandant de pluton care-și cară morții în spate până la cel mai apropiat punct sanitar
la gât îi atârnă atâtea plăcuțe de identificare încât nici el nu mai știe cine e\" aici ai niste raporturi eu- sine care spun multe.
cand te privesti din exterior in interior te sperii si ajungi sa te transformi.
cred ca ceea ce ramane din noi dupa o astfel de experienta, aceasta suntem noi in realitate, in esenmta.
nu trebuie sa fi mereu puternic sau la locul potrivit in momentul potrivitm, caci altfel am fi perfecti si lumea cred ca ar fi un fel de plcitis neajutorat.
si, trecerea mediul extern in mediul intern este un fel de categorie, de acuza de care nu ne putem debarasa,
felicitari
0
EPMultumesc de lectura si semn, ma bucura interpretarea ta. Dupa interiorizarea esentei, din noi ramine o placuta cu numere de inmatriculare pentru lumea asta.
0
LZIntre oameni si masini toti preferam masinile, cind le facem bucati avem senzatia, ba chiar siguranta ca nu sufera,o masina e o masina,o poti zgiria si nu singereaza si nimeni nu-i poate smulge parul din cap.Intre masini si oameni preferam masinile si raminem oameni.Frumos poem Emil, adica sint din ce in ce mai frumoase.Toate-s frumoase.Fiecare la rindul lui.Ce bine ca esti om.masinile nu scriu versuri.
0
EPMai bine eram masina. Eu nu mai scriu demult, eu traiesc.
0
mașinile sunt mai înțelepte ca oamenii
oamenii nu au piese de schimb\"
și să mai zică cineva că mașinile sunt doar niște bucăți de tablă ce ruginesc în timp!!!!