Poezie
elektro
2 min lectură·
Mediu
intră în mine caracatița
tentacule vii pe trahee
se desfac înăuntru
ca florile
caracatița pe inimă
strângând ca un garou
ultima bătaie
un scâncet
din soare curge sânge
caracatița îmi suge venele
caracatița în rinichi
caracatița în ochi
poate nu ai înțeles
sau poate ai uitat
femeia are 30 de ani peste câteva luni
femeia alunecă peste timp
se scurge pe marginile lui zimțate
ca un gem zemos de pe o felie de pâine
poate iar nu ai înțeles
sau poate ai uitat
femeia atinge cu două degete
mereu altele
locul în care trebuia să fie o inimă
locul în care trebuia să bată cu pumnii lui mici
un copil
e o prostie
femeia a intrat într-un fel de moarte
de când nu
de când tu
de când ea
mă bucur că ne-am despărțit de drogul acela
de pulpe încrucișate
de furnicături
pe sub unghii pe ceafă în cerul gurii și-n chiloți
într-o noapte m-am iubit de una singură
fără vină
dacă realitatea e în creierul nostru
și creierul meu atunci vedea simțea plăcea
cum tu mă iubești prin propriile mele
mâini
cu neștiută respirare în urechi în față în gură
respirarea ta
atunci înseamnă că așa a fost
și poate că nu a fost numai o dată
ce e carnea
ce e pielea
ce e distanța
ce e orgasmul
ce e vârsta mea
ce e vârsta ta
ce suntem noi
altceva decât două planete
în formare
două caracatițe încurcate
pulpe încurcate
tentacule moi
de ce fluturii
de ce îmi vin fluturii
într-o noapte mi-am mâncat inima
și m-am futut fără ea de m-a luat dracu
în zori am colindat amândoi în paltoane
librării și cofetării
dacă mă uitam în sus
îl vedeam pe dumnezeu mândru
cu tata de mână
privind la unison
cablurile de emoție
dintre noi
care știi și tu
iată
înconjoară pământul
ca un elastic
013062
0
e super strong, e ca o tomocentrala.
da, hai sa buimacim si sa miscam incet picioarele,
merci mult