Postlude

Mi-a placut enorm acest poem. Rar am inatlnit asa mare grija in scrierea unui pom. Mi se pare ca este singurul text pe care l-am intalnit pana acum, nu din cele ale tale, care merita a se numi poem.
L-ai scris cu grija unei gheise de a turna ceaiul, asa incat sa lase sa i se vada partea interioara a bratului intr-un mod subtil dar cert.
Inceputul e ca o taietura pe picior, in zona buna si preferata a barbatilor, in interiorul coapsei.
\' nu mă mai poți întrețese \' .
Aici, \' dacă nu pleci tu plec eu \' e asa de feminin acest vers incat e complet.
M-aii dus cu gandul mult la gheise, mi se pare important acest aspect.
Da, da, da. E ca si cum ai fi daruit un cadou, adica ceva din tine( tot de la gheise) si te pregatesti pt