simon d. silvia

sufletul lumii, ca materie, este alcătuit din infinite particule de lumină ce se concentrează prin rotire în jurul unui nucleu. sufletul fiind etern, nucleul este contemporan particulelor

Þin în mână un măr. Este un măr viu colorat, mare, curbat simetric și plin ; nu este mărul Afroditei, nici nu sugerează craniul lui Yoric ; poate are ceva legătură cu mărul lui Adam ce-i

Am citit ,,Desculț\" de Zaharia Stancu în urmă cu peste douăzeci de ani. Cu mare încântare am parcurs acele pagini, din scoarță-n scoarță; și nu numai odată. Pe mine însumi m-a uimit fascinația pe

Am privit un reportaj din Afganistan. Femei fără chip deserveau într-un salon de cosmetică. acidul le transformase monstruos înfățișarea, dar zâmbetul lor hidos pe dinafară impresionant și

Argumentezi cu însuflețire. ..................... Sunt absentă asemeni papei binecuvântând sub inspirația vreunui gând divin. E incredibil: cât de mult poate influența percepția asupra

Anul 2060 . Confederația Tehnocrată se află în mare pericol. Liderul Forțelor Libere Terrestre și-a impus autoritatea asupra unei părți neașteptat de mari a planetei. Alesul fusese nevoit să

mă trezesc în timp ce o idee mă plesnește exact în creștetul capului. meditez asupra ei câteva secunde și un gând se limpezește. e ca și cum Dumnezeu însuși ar arunca spre mine cu

de când democrația e în floare noi credem tot mai des că Dumnezeu e prietenul căruia îi pot spune ce mă doare, fără a asculta ce are de spus El ,la rândul meu.

conform noilor reglementări de ieri intrate în vigoare s-a pus poprire pe vise. fiind descătușați din jugul lor suntem liberi să zburăm fără aripi, departe în universul nostru interior spre a

experiența morții au trăit-o mulți oameni în viață. și eu. suflarea revine într-un corp lipsit de duh. ,,Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?\" și bucuria iubirii dispare. mortul viu umblă

Zorii se întrezăresc prin fereastră. Sara așteaptă cuminte la ușă. Mă urmează docilă spre lanț. Curtea de pământ e tapetată cu petale albe. Mușcatele stau la rând în fereastră. E rândul lor să

Am învățat de atâtea ori , vers cu vers semnificația familiarelor poezii ale domnului Eminescu încât m-am chestionat sever: de ce atâta bucurie? ce gând nou mai poate fi spus? Am răsfoit pagini

Cineva mă ținea de mână. Și, cu siguranță, îmi vorbea. Era cald plăcut. Lumina trandafirie de sub pleoape. Am privit. Fără să văd. Explozie. De bucurie, nu a mea. - Și-a revenit. - S-a

Întuneric greu. Adânc de nepătruns. Liniște și neclintire. Beznă. Nimicul, nu poatele pătrunde până la tine. Undeva, departe zărești ca niște umbre care se zbat: se agită poate dând semne

Îmi amintesc cum mă fixai cu privirea prin geamul unui autobuz tixit. trecând pe stradă, mi se părea că te zăresc. mă întorceam după tine, dar nu erai tu. te-am regăsit în privirea, în

Nimeni nu se întreabă dacă la început o fi fost oul sau cocoșul. Problema întâietății s-a pus mereu doar între ou și găină. Pentru a putea procreea, perpetuând astfel misterul vieții, femeia are

Nu am zburat niciodată. Când eram copil exersam zborul, dar nu ca al unei păsări. Mi se părea că sărind și rotindu-mă în același timp, ca un titirez, aș reuși să zbor. Asta era ideea mea

Dacă cerul e prea departe o să-mi pun pantofii cu cele mai înalte tocuri și (poate, cândva) o să îl ajung. Până atunci mă plimb printre oamenii mici, mici, mici (ca Gulliver printre

Se făcea în vis că negrul este alb și albul este negru, un negativ necesar. Isus nu a plătit de ajuns nelegiuirile noastre. Îl chemam mereu cu nădejde fierbinte că va veni să ne

Am fost de părere, încă de la primele experiențe pe tărâmul lui Cupidon că iubirea împărtășită este cel mai sfânt mister la care participă omul în cursul vieții sale. Personală și concretă, trăirea

Las în urma mea semne. Dacă mă voi pierde în ceață, cine știe? Poate cineva mă va găsi. Nu e garantat biletul de întoarcere. Spre deosebire de Dante, există însă, o speranță, cei care