scenariul unei învieri banale

Cineva mă ținea de mână. Și, cu siguranță, îmi vorbea. Era cald plăcut. Lumina trandafirie de sub pleoape. Am privit. Fără să văd. Explozie. De bucurie, nu a mea. - Și-a revenit. - S-a trezit. - Chemați-o pe ea*. -A plecat. I s-a terminat schimbul. -Te-ai străduit destul de tare! -Să nu mai faci! -Bun-venit! Auzeam. Ochii se fixează impersonali pe o gură care vorbea. Apoi au privit:,,pic-pic-pic\" - E glucoză. Un corp s-a înălțat în țipete alarmate. -Ce vrei? -Afară. -Îți aduc eu. -Merg. -Să-ți iau perfuzia. Pe coridor, un colț întunecat spre baie. Un halat alb, un tip scund și urât se aruncă peste mine: -Necrofil. am cedat. nu știu. M-am pomenit în pat. Ochii au văzut multă lumină, stridentă lumină, apoi titlul unei cărți pe care o citisem ultima dată ca pe un descântec inutil: ,,..............\"** de stendhal mi-a apărut în minte. Atunci am revenit. ---- *,,ea\" - asistenta de serviciu fusese doamna preuteasă; nu știu cum se numea. ** ,,Despre dragoste\"