cine ești?

Îmi amintesc cum mă fixai cu privirea prin geamul unui autobuz tixit. trecând pe stradă, mi se părea că te zăresc. mă întorceam după tine, dar nu erai tu. te-am regăsit în privirea, în atingerea, sărutul unui iubit pe care l-am trădat și...ai dispărut. te-am regăsit apoi, în atingerea, privirea, amintirea altui iubit, care m-a trădat la rându-i. ai rămas un timp în amintirea mea purtând numele lui. acum știu că nu erai el. ești ochiul care îmi săgeată cu privire de jar inima, apoi îmi urmărești pașii protector, tot tu mă susții ca să nu cad, deși nu este nimeni, când privesc recunoscătoare în jur. ești cel care tulbură somnul fetelor din poezii străvechi făcându-le ,fără chip, să se simtă iubite. și , totuși, de ce îmi vii? rămâi în cerul tău de sus, nu-ți mai pleca privirea căci tu ești viu, eu, între morți, și nu vreau nemurirea.