inepții

Zorii se întrezăresc prin fereastră. Sara așteaptă cuminte la ușă. Mă urmează docilă spre lanț. Curtea de pământ e tapetată cu petale albe. Mușcatele stau la rând în fereastră. E rândul lor să le scot la soare. Uneori uit. Dacă le-aș uita afară,noaptea, câinele le-ar distruge. Nu sunt îndeajuns de consecventă să le merit. Cafea de cereale în cești. Mama se ține de ceașca fierbinte începându-și monologul. Mormăi din când în când, aprobator, întreținându-i astfel iluzia conversației. Copiii dorm. La vârsta lor îmi doream să devin înțeleaptă pentru a putea să am grijă de mine. Ei nu au astfel de ambiții, eu însumi am ratat-o pe a mea. Mai pot fi o mamă grijulie îndrumându-i pe ei. Regulile ortografice, maestrul bețiv, teoria clonării și razPutin pot să mai aștepte. Mă bucur de regăsire.