Eșafod

”trec”, ”și merg”, ”dar eu plec”...versuri-pietre ce construiesc, prin chiar centrul poeziei, un drum ce-o străbate de la început până la sfârșit. Și tot ca pe un drum, o călătorie, am simțit-o și înțeles-o și eu. Un drum spre ceva sau pentru a te îndepărta de ceva, dar care, în orice caz, lasă în urmă ”întrebările la alt capăt de lume”.

Mulțumesc Vlad Sofianu, mi-ai oferit unul din acele rare momente când știi că ai fost citit și înțeles, că nu ești singur pe drum :)