Prins între realitate și vis,
pus în genunchi cu fața la zidul plângerii
privesc prin el dincolo de timp
cum trec neobservat de ochiul judecător
prin flăcările cuvântului care mă
Așa cum devreme ziua dă semne bune ori rele
de tu o să le vezi,
iubirea va pune pe ochi și pe obraz,
bucuria ori tristețea venită din interior.
Cu o lumină sau umbră se naște
starea din
Ajung cu gândurile în visele prezentului bolnav
hazardul rupe pagini din istoria recentă,
eu nu le pot nici măcar desena
suntem prinşi într-un cerc vicios.
Trăirile noaste roase de
Aștept dintr-odată să mă treci
peste puntea durerii
cu răbdarea unui orb.
Lumina curge fluidă pe pământ
prin oasele albe ale cerului,
Luna culcată pe partea sa nevăzută
cerne trecerea
Þi-am scos întunericul din haina obișnuită,
l-am aruncat unde-i este locul,
te-am privit cu ochii luminii
și s-au limpezit apele inimii
ca într-un izvor, cerul albastru.
Apoi m-am
Vin pe neașteptate, înalt și solid
dedus din cuvinte, neînțeles pe măsură,
cu posibilități reduse în decriptare
de cei ce se complac în mulțumirea de sine, săracă.
Hotărât, încrezător ca o
N-am văzut în zidurile înălțate, templul în sine
am așteptat să pogoare duhul înțelepciunii,
ochiul cel mare, nevăzut a lui Dumnezeu,
lumina sacră ce învăluie mierea iubirii.
Peste liniștea
În spatele ușilor închise ferestrele au geamuri mate,
nu transpiră nimic, respirația are miros de sare,
lumina se filtrează prin aburul tăcerii.
Sunt altfel decât vi se pare că sunt.
Îmaginea
Chiar când mă caută umbra,
lumina-i în trup și o alungă,
cu ochii de vis urc pe dealuri
și nu mai văd casa de lângă râu.
Vântul ori zăpezile troienite
mi-au încurcat gândurile și
Ceața se lipește de frunzele copacilor
pe frunte nu lasă urme.
Ochii se lovesc ca de un zid
înțelegem cum vor să o despice.
Orologiile nu mai suportă
rămân în urmă,
timpul de astăzi se grăbește
Numai cu ochii închiși
în spatele pleoapelor vezi fereastra
lumina pătrunde-n interior
respiri cu gesturi largi
sentimentele închise-n întâmplări.
Ne vor aduce nopți de teamă
fulgere pe
Lumina fulgerată aprinde fibrele nopții,
își plimbă fotonii prin frunze,
arborii prind în brațe stelele,
diminețile curg prin trunchiuri.
Forme de mișcare mută
își caută Dumnezeul în aer,
se
Seara mirositoare a cimbru și mărar
era înghițită de noapte,
răsufla visătoare în trup
ca o femeie la măritiș.
N-apucasem să scriu nimic,
cuvintele erau pe buzele-i fragede
rupând bucăți
Peste un timp o să ies la lumină,
nu-mi place să-mi las adevărul
să se piardă-n mulțime.
Aproape-n fiecare zi rup câte un gând
și-l arunc în urmă zâmbind,
încerc altul cu ideea de
lumea întotdeauna uită
nu-și adună imagini în memorie
degetele-mi înghețate
răstignesc amintiri în iertare
sub semnul milosteniei
ung rănile deschise
bat piroane în stâlpii porții
și
Gândurile întrupează spiritu’-n poezie,
pune-n măduva cuvintelor
dimineața din cântul păsărilor,
lasă deschis drumul zborului înalt.
Mă voi desprinde din șuvoiul curentului,
mă voi
Noaptea plânge pe drumul fără sfârșit
cu parcursul schimbat,
timpul îmi albește la tâmple uitarea
chiar dacă sentimente-mi răscolesc trecutul,
ele rămân tot amintiri.
Tot ce s-a întâmplat
când se începe o faptă
fiecare o gândeşte întreagă şi rotundă
păstrată într-un gând sculptat demult
apoi gândul devine imperfect şi îngust
trebuie şlefuit pe dungile vremii
ce nu se pierde-n
nemulţumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aştepţi
şi răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se opreşte
În diminețile pline de cântec,
păsările-și caută
cuiburi de ceară.
.
Nu mai găsesc
unghere în trup,
să pun cuvintele
care-mi luminează drumul.
.
Port în gură veninul,
viclean ca un șarpe de
La vreme de seară trec fluturii nopții
se simt în aer arome exotice,
femei nu mai sunt doar flori de mirese
aburesc din talpa pământului adormit.
Sunt minuni împrejur dar nu se vede
Teamă de tine să-ți fie
mai multă decât de Dumnezeu
findcă-n tine este răul cel mare și nu-n afară.
Credința binară își are steaua hărăzită
acolo unde se ascunde viața de după
și o moară de
Ziua în grădina florilor, mireasmă,
fluturii odihnesc pe corole,
jucăuși și nestatornici
zboară de la una la alta.
Citesc în liniștea cu arome,
se desfășoară un potop de petale
frumuseții
Mugurii despre care îmi spuneai mereu
că înfloresc și-n pustiu
umplu golul dintre noi
nu mai suntem străinii
de la intrarea în propoziția
în care ne hrănim sentimentele.
Iubito suntem