Poezie

Drum de iarnă

ref.

1 min lectură·17 martie 2013

Mediu

Chiar când mă caută umbra,

lumina-i în trup și o alungă,

cu ochii de vis urc pe dealuri

și nu mai văd casa de lângă râu.

Vântul ori zăpezile troienite

mi-au încurcat gândurile și drumurile,

nu mai înțeleg nepăsarea,

dorința mă caută și sălbăticiuni o păzesc.

Nici stelele nu mai alunecă

pe orbitele știute,

toată lumea are o teamă de-ntuneric,

singurătatea fuge de moarte.

Femeile trec mai departe

prin ruginite amintiri,

tu respiri aerul florilor de gheață

iar ele se topesc dintr-o răsuflare.

Copacii se aruncă peste cărări,

Mărșăluiesc spre marginea orizontului

unde apele se purifică-n lumină

pe sub poduri de cleștar.

Cineva mă îmbărbătează c-un imbold,

să iau în palme un bulgăre de lut,

să-l arunc pe deasupra capului

fără să mă uit înapoi,

dar cine poate să fugă de trecut?

001.517

Silviu Somesanu. “Drum de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14026171/drum-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.