Poezie
Lumina sacră ce învăluie mierea iubirii
1 min lectură·
Mediu
N-am văzut în zidurile înălțate, templul în sine
am așteptat să pogoare duhul înțelepciunii,
ochiul cel mare, nevăzut a lui Dumnezeu,
lumina sacră ce învăluie mierea iubirii.
Peste liniștea poposită-n aerul sfânt
de unde sunetele se-ntorc din cupole-n cântec,
poruncesc mugurilor cu semnele primăverii,
să îmbrace ramurii cu ochiuri de floare.
Durerea se topește și picură într-o alinare,
fiecare om își alungă preaplinul suferinței,
suflă peste răbdare cu praful de nemoarte
ca o undă de mișcare în coama vântului.
În frunzișul somnului stă la pândă fiara
cu gheara înfiptă-n spatele somnului
ce fuge de întunericul clipei funest
spre marginile necunoscute ale zodiei.
Spaima se lovește de ochiul ferestrei
pasăre închisă, lipsită de orientare,
apoi iese prin urechea universului
uitându-și urmele neodihnei în zborul frânt.
001.868
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Lumina sacră ce învăluie mierea iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14085818/lumina-sacra-ce-invaluie-mierea-iubiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.