La cumpăna nopții voi mărturisi
bucuria trupului tău arcuit de mângâieri
la care stelele nu vor șopti,
doar arborii în cântecul din frunze tremurate
ca un izvor care vine din trecut
și trece pe
Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,
o ancoră mă prinde de gât și mă trage
spre un țărm abrupt
pe care se rostogolește cerul.
În tine nu există nicio funie
pe care nebunia mea să
Femeii pe care o știam sorbită la o cafea fierbinte
îi studiam sprâncenele,
în tăcerea confidențială pe care o păstram fiecare
mă urmărea cu ochii aproape subordonați
unui gând aflat dincolo de
Mari nenorociri se propovăduesc prin lume
de farisei.
Noi așteptăm ca niște sunete
să se lege într-un cântec;
un sentiment de liniște,
o vibrare de plăcere,
a unei mari urechi.
Vântul
Se mișcă rotund
poate fi o călăuză,
o revenire la forma de început,
un cântec ce se termină cu refrenul
pe care-l fredonează muritorii,
punctul culminant
interzis de atins
în
Zidul plângerii desparte pe oameni de Dumnezeu,
pietrele ard sub tălpi vinovate,
plânsul din suflet pătrunde în zid
se înalță ca un porumbel spre cer.
Iertarea își picură în lacrimă
Seara se rupe din mine prezentul
îl înghite trecutul și-l oferă ca dar,
târziul este și el căzut la pământ
și nimeni nu-l ridică să-l îngroape.
Viitorul așteaptă să-l umplu cu
Pe ramurile nopții adorm tăceri,
pe ramurile copacilor dorm păsări,
rădăcinile absorb freatic lumina,
iubirea-și întinde cercul cu margini răsfrânte.
Timpul urcă prin sevă în frunze.
În
Călătoresc în ținuturile neamului tău,
vase pescărești străbat delta la crepuscul,
pe brațele fluviului e multă vânzoleală,
privesc din depărtare întreaga desfășurare.
Curiozitatea și voința mă
Mă caut și mă găsesc în hrubele veacului trecut
pe care l-am îngropat cu cruci de piatră nescrise
și-i duc în spate durerea pînă la apus,
lumina lui subțire mi-a rămas sub aripi
ca un zbor fără
Vine o vreme când şi păsările află de moarte,
oamenii ştiu şi se tem
îşi propun prea târziu să trăiască fiecare clipă,
să nu se grăbească
şi să iubească la înălţimea dorinţei,
să nu plece cu
Mă înorc din nou la trăirea interioară,
îmi simt sufletul ușurat
și mă înalț prin mine ca un copac.
Tu mă rogi să găzduiesc păsările,
le las să-și facă cuiburile pe ramuri
și le protejez cu
Noaptea mi-a trecut pe la ferestre umbre ciudate
dar nu m-am speriat,
m-am grăbit să adorm și să uit.
Dimineața sunt alt om gata de provocare,
mă învârt nehotărât prin cameră
fără să mă
Curg sunetele imateriale prin aer
diminețile prind aripile logosului
absorb lumina și devine desăvârșit.
În acest duh prin care zboară păsări albe
gîndurile își deschid tainic
S-au topit mai multe clipe odată cu lumânarile aprinse
aduse de acasă
până ce fumegând s-au stins lângă crucea de piatră,
dar altceva mai mult ce puteai face
decât să scapi câte o lacrimă.
Se
La trecerea prin universul luminii
îmi rămâne o dâră subțire prin trup,
tu devii o călătoare
zâmislind sămânța în miezul unui fruct,
partea care reînvie lumina fugară
învie unul din altul
Ceva mi se perindă prin gânduri,
mă simt tot mai stăpân pe zilele aspre
în anotimpul ninsorii. Am devenit
un râu alungat din munți, glasul apelor
sărută soarele în câmpiile pline de rod
pe care
Lasă cuvintele să-ți șoptească
ascultă cum îți mângâie sunetele, auzul
în cântecul inimii.
Risipă de lumină-n amiază
în părul tău căzut șuvite pe umeri,
umbre se cern printre ramuri
cum prin
Mai mult decât înaltul, esența zborului
se desprinde de teamă vindecată,
să nu fie împunsă de cotul îndoielii
privește chipeș dincolo de întâmplări,
deprinde obiceiurile noilor veniți
într-o
Trec timpul printr-o râșniță stricată
îl pun apoi în oala de pe foc
degeaba, nimic nu se schimbă,
urme pe zăpadă de lupi
care pleacă în haită,
așteaptă să atace singurătatea rătăcită.
În
În mulțimea de nevoi care-mi macină nervii
pe genunchii tăi
de nu-mi mai pot suporta existența,
meditez în zadar
cum aș rupe lanțul câinelui turbat,
să-i dau drumul în lume să se facă bine
și
când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopțile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
și fiecare
Nu cred în vorbele ce ocolesc adevărul
ori repetă ce s-a dovedit a fi minciună,
îmi pare că cineva ne crede promiși
unui destin de turmă.
Acum îmi ascut cuvintele asemenea unei securi
să
M-am desprins de latura mea deșteaptă,
am început să-mi pătrund colțurile necunoscute,
să cotrobăi prin ele pentru a mă descoperi autentic
așa cum știu că exist în adâncul ființei mele,
dar de