Poezie

Am o femeie

1 min lectură·8 august 2017

Mediu

În mulțimea de nevoi care-mi macină nervii

pe genunchii tăi

de nu-mi mai pot suporta existența,

meditez în zadar

cum aș rupe lanțul câinelui turbat,

să-i dau drumul în lume să se facă bine

și să se întoarcă asemenea mie la jugul dinainte

nu doar vindecat, dar și cu altă speranță de viață

după închistarea și singurătatea mârâită-n fiecare zi

și bucuria unei porții înghițite pe nerăsuflate.

Nu mă mai recunosc nici în ochii tăi spălăciți de așteptare,

îmi plimb trupul ca pe un buștean pe roate

iar tu privești totul ca pe o călăuză

adusă de pe drumuri împotmolite de vijelie,

lăsat să-și revină în minți,

să capete măsura norocului avut

și să trăiască mai departe

cu credința că a scăpat de răul necesar ca pedeapsă.

Îmi las zilele să huzurească prin sat,

să se mângâie că n-am murit ca alții

duși de viituri în infernul păgân,

am o femeie

care nu mă lasă pierdut

ca pe o monedă ruginită,

fără valoare.

Mă-ntoarc acasă spășit și flămând

într-un cosmos divin.

001.778

Silviu Somesanu. “Am o femeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14111418/am-o-femeie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.