Poezie
Cu surâsul dimineții pe buze
ref.
1 min lectură·
Mediu
Ceva mi se perindă prin gânduri,
mă simt tot mai stăpân pe zilele aspre
în anotimpul ninsorii. Am devenit
un râu alungat din munți, glasul apelor
sărută soarele în câmpiile pline de rod
pe care nu le-a cules nimeni vreodată.
Simt cum se surpă singurătatea în ființe,
văd cum îți scapără lumina în ochi
cu surâsul dimineții pe buze.
Aud cum suflă vântul prin copacii
cu rădăcinile-n cer,
și păsări urmăresc ritualul frunzelor
cum respiră anii odată cu timpul.
Înțeleg tot mai mult freamătul cuvintelor,
aș vrea să-ți netezesc în palme un poem
scris pe ochiul de geam al inimii.
001.676
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Cu surâsul dimineții pe buze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14020537/cu-surasul-diminetii-pe-buzeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.