Voi semăna semințe
sub jilave brazde-n pământ
fără să mă satur închipuind
rândurile verzi.
C-un gând înălțător
chem lumina, regină,
să deschidă porțile imaginate.
Fără nicio patimă
las
Venită din spatele umbrelor
cu raze de lumină în mâini
stratifică iubirea sub piele
și cu inima simte.
Nu mă mai caută cu ochii
se face scară să urc
până la izvorul din care
Nu mă mai miră
sentința sinusoidală a lumii,
sincopele care bântuie drumul,
obișnuința cu gândul că așa trebuie să fie.
de totul se petrece în curbe veninoase și strânse.
Golit de tăcere
Dacă n-ai fost, te-ai născut după aceia,
te-am cunoscut în albastrul dorințelor iubirii
mentă luminoasă cu arome volatile,
privirea ochiului negru
când liniile nopții îți desenează
Ea îmbracă cămăși de in răcoroase
și aprinde-n seară fosforul luminos,
risipește iubire prin ierburi de vânt.
Se minunează prunii acoperiți de rod greu.
El privește ca un zburător
Tot ce-și pune-n cap, nu încape,
dar nu se lasă încearcă lupta până la sânge
își înfrânge durerea și ajunge la capăt.
O parte din sine așteaptă departe
în ziua pusă pe fapte cu margini
Un imbold vine de undeva, nimeni nu știe de unde
și fiecare îl percepe diferit,
cred că nu este ceva din afara noastră,
tandrețea și iubirea ne scapă de pornirile trufașe.
Sincope în realitate
Nu mai sunt nopți de gânduri doar imaginare desfășurări,
diminețile înmuguresc sufletul fermecat
iar zilele se dau în vânt după pâine.
Nicio boare nu-i mai ademenitoare și dulce.
În seara în
El învață limba cuvintelor furișate-n auz
și lumea se mută absorbită-n memorie,
orașul își plimbă străzile printre clădiri,
străbat clipele și ascultă orice mișcare,
o mare încinsă cu
Dintre toate nenorocirele
nu-i niciuna egală cu moartea,
multe te seacă la inimă și te vestejesc
dar în timp mai poți recupera câte ceva.
Orice rugă e plină de sens
de aceea admir cu dragoste
Port girul unor împliniri trăite spontan
ies din scoica timpului cu aripi de vultur.
Privesc în față schimbarea din interior
n-are cine să mă oprească.
Scăpat de piedici repetate fac
Se frăgezește-n sentimente ca o femeie de lume,
își țese pânza cum un paianjen zelos,
se clădesc intuiții pe legile firii
cu linii discrete care leagă opțiunile.
Tendințele dau note definitorii
Noaptea s-a golit de stele într-o mare îndepărtată,
deasupra ei soarele se ridică din ape.
Dimineața se prinde cu mâinile de cer
cum pădurile strâng munții în brațe.
Va năvăli căldura de pe
Trupu-i plutește prin aer nesigur,
dacă-l atingi se clatină ca o frunză,
în oglinda cerului este o bulă de săpun.
Nu se știe cum o să fie...
Părăsit se golește de arome
de nimeni nu-i simte
O să se tragă zăvoarele de lemn,
porțile o să suspine din încheieturi,
se va lumina dincolo de ziduri,
de vor năvăli fluturii pictați.
Aburi din pământ se ridică la ceruri
și ele au scările
S-au rotunjit formele dăruite plăcerii, a crescut imaginarul,
gândul se șterge pe frunte cu mâna care scrie
întoarse pe toate fețele cuvintele spun totul.
Înțelegerea se șterge la ochi
nu vede
mă prind cu gândul de zbor
și păsările mi se așează-n palmă
ciugulesc stele din cer
și-mi fură când pleacă dezamăgirile
încât uit de mine
tu să nu crezi că visez la libertate
o am în
Se frânge-n mine sufletul,
se arcuiește ca via după arac,
intră-n visare și adoră lumina,
rupe din sine și dăruiește altora.
Ceea ce crede-i mai mult decât știe,
partea nevăzută a
Printre degete
se scurge viața
cu o nepăsare bolnavă,
trezirea la realitatea crudă
întotdeauna prea târzie,
ne aduce cu picioarele pe pământ
și totul se-ntâmplă ca într-o poveste prea
Mă îmbogățesc pe dinăuntru, pe dinafară rămân sărac,
am toate mulțumirile, nu am la ce să le folosesc
în trupul meu se nasc porniri nespuse-n cuvinte.
Tu știi dulcele și amarul din unghiuri de
Lumina
clară și limpede alunecă pe unghiuri de culoare,
lasă calea deschisă peste timpul nepăsător.
Raze de stele respiră cu nervurile frunzelor,
aici verdele este Dumnezeul vieții.
Lumina
Cine se regăsește-n gânduri
se află zidit în cuvânt,
îl scrie cu sânge în anale
și-n lacrimi rămâne povestit.
În sufletul meu se naște întrebarea
de cine voi fi oare iubit?
Atât cât să-mi
La masa țărănească, rotundă
Dumnezeu îi poftește pe români,
unii nu vor să rămână,
alții vin cu gânduri ascunse.
Cei care vin cu încredere nu-l văd
dar îi simt binecuvântarea
și se
Prin gândurile mele zboară păsări cântătoare
și se nasc lupii care vor deveni flămânzi
în păduri care se taie sălbatic.
Încep să fiu bolnav de speranțe,
un om uitat de teamă și decepții
sub
