Alung așteptarea, sorb sărutul,
O împreunare frustă înfrânge fricile.
Mă ascund în el și când ies la suprafață,
Ușor, leneș să nu fugă,
Îi beau savoarea ca vinul.
Și mă pierd
cu totul - un
Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Și plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogățeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu
Stropi de vin pe buze arse
Toamna ne desfată-n cupe,
Un sărut cu joc de farse
Vine gândul să-mi ocupe.
Tu vei înflori pe geana
De lumini în plânsul lunii,
Eu goli-voi damigeana
Să mă îmbăt
Pescari tăcuți,
doar stelele bârfesc
luna căzută în lac.
Pe muchia dealului,
drumul oaselor
se înfundă în țintirim.
Salcâmi înfloriți,
un roi de albine
își alege regina.
Noaptea
Când cade un strop din crugul cerului
Prin somnu-abia cântat în frunză,
Săruți o buză de izvor,
Cuvântul scutură pe ruguri stele
Mușcat de o carnivoră travestită.
Numai caii albi nepotcoviți de
De-atâtea zile, cerul, apă varsă,
Că-mi putrezesc cuvintele în file
Și ruga-mi e-ntr-o mănăstire arsă,
Cu flăcarile aprinse-n feștile.
O Doamne, vino iarăși printre oameni!
Că au uitat cu
E albă noaptea și-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morții lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenușa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere
Prin sălcii, vântul cade în râu
Adiind prin arșița crudă
Doar o fată din lanuri de grâu,
Vine în brațe cu maci și asudă.
Rămas la umbra de sub ramuri
Lumina sângeră pe o floare,
Vânt
Iarna cu potcoave argintii de gheață
Plânge după colțuri cant de despărțire,
Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire
Soarele-și ascunde razele în ceață.
Lacrimi plumburii varsă un nor
Reînnoiește-mă doamne-n iubire
Prin rugăciune primește-mi gândul,
Minunea ta sa-mi mângâie-n privire
Putere de cuvânt în ani de-a rândul.
Cu rodu-nțelepciunii mă cuprinde
Credința să-mi fie
Cuvintele alese
Închid atingerea ta,
Într-o pânză de păianjen
A viselor.
Șlefuit în marmoră
Portretul de madonă,
Închipuie mirarea
În clipe de tăcere,
Însămânțate
Cu plante
Ospăț țin norii de rugină
Cu sâmburi înfloriți în lut,
Pământu-n partea sa virgină
Rămâne prins în absolut.
Îmi urcă seva-n trup, solemn
Vărsând în ochiul meu lichid,
Rășina dulce a unui
Într-un gând de cais
înflorit între vii,
într-o clipă
cuprinsă de incertitudini,
ascund adânc
visele
golite de conținut
în amforele sparte
ale uitării,
din mijlocul
Tu ești femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În brațe gândul când îl strângi.
Tu esti femeie–n plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand
Îți înflorește gândul când te culci
Și simt cum lângă mine arzi,
Sărutul înrourat pe buze dulci
Ademenind în mreje pe bastarzi.
Se varsă ceru-n ochii tăi străini
Cu împliniri pe clipe
Mă-ntorc la tine, iubito, lângă foc,
la casa razlețită, ca un cuib uitat,
noaptea dorinței o mângâi s-o sufoc,
la geam vântul se-ncinge ne-ncetat.
Am somnul viscolit de-un fior rece
în care
Un stimul scurt
încinge sângele
pornit
pe ramurile inimii.
Curgerea vremii
se amână
cu clipele bucuriei
aprinse
în imagini
abia percepute.
În sâmburele nopții
luna,
și-a pierdut
Ma înfior
la trecerea stelelor
peste casa bunicii,
adormită
întru domnul,
pe o muchie
din dealul viei.
Ochii minții o văd
frumoasă și blândă,
într-o icoană
pictată pe
Am coborât treptele
să pătrund în interior,
am trecut dincolo în eul meu
pe ușa zăvorâta a subconștientului,
mi-am așezat în ordine:
tainele, sentimentele, frustrările,împlinirile,
toate
De pe întinderile mării, ale valurilor scuturi
Se răstoarnă peste țărmul viselor sentențios,
Tu acoperă iubito cu o vară de săruturi
Timpul ce ne părăsește cu un aer grațios.
Pân-la inocența
Îmi curge versul prin cuvinte
Cu vibrantă nerăbdare în rânduri,
Pregătite să ajungă la ținte
Și rămân înstrăinate de gânduri.
Înainte să le prind armonia pe strune,
Le stropesc cu agheasmă
Neliniștea tremură-n frică.
Sărut pe o iubire plânsă,
un echilibru ce se strică
Sub o imagine ascunsă.
Tu ești o mirare zidită cu grije,
Ca o dragoste des pândită de ispite,
O floare
Aștept să prind aripi de zbor
După forma sufletului nemângâiat
În brațele curbate de așteptare,
Să umplu golul cu sfinte meditații.
Ca o brândușă în trupul unui vis
În care am devenit
La poarta de stejar cu stâlpii în lumină
Îndrăgostiții poartă-n brațe așteptarea,
Ceasurile adorm în măsurată vină
Din turle boltite coboară înserarea.
Pe ulița-n pantă cu aer de