nu mai am chef de stat!
statul ma streseaza grozav
si asta nu pentru ca as fii un dusman al statului.
eu oricum o sa mimez miscarea asa legat cum sunt.
dincolo de toate e atat zgomot
incat
daca ne-am naste intr-o lume a binelui,
cu frunze care nu cad niciodata
si flori nevestejte,
si suflete albe, si vise albastre,
si zambete si iubire si credinta,
si daca fiecare dintre noi ar
nu vreau sa intru in casa de teama
ca imi va muri umbra,
si tot ce imi voi mai aduce aminte despre mine
va fi apoi amarnic.
dincolo de flori,
frunzele copacilor umbresc posibile
iluzii
si casa
Nu opriti viorile!
Sangele care imi curge din tample
E doar lacrima mintii mele pierdute,
E un zambet prost inteles.
Piesa asta in care trebuie sa moara
Toti actorii,
Eroul fiind ultimul
Stiu ca steaua mea straluceste dincolo de prapastii
Acolo unde florile sunt mangaiate salbatic de copite de cai,
Stiu ca linistea mea a murit odata cu dragostea ta,
Lovita cu sete de valurile
o vreme am sa dispar, iubito.
ma voi duce dincolo de uitare pentru ca primvara asta
sa nu moara ca o toamna invinsa de ierni.
in linistea serilor o sa iti trimit
adiere si in dimineti saruturi
Va mai trece o clipa, un zambet, o seara,
Si vei ramane-n urma, tradata primavara.
Eu ma intorc in iarna, in frigul ei nebun,
Nici nu privesc spre tine, nu am nimic sa-ti spun.
Ce rost pot sa
Ne ninge din ceruri zapada,
Si departe, departe,
Din suflet ma cheama un zambet
De copila,
Si e zi, si e seara,
Dar peste toate ninge si ninge intr-una
Doar vise si fulgi
Si ganduri.
Esti
mi-e dor de un cantec,
de-o raza, de-un zbor,
de soapte maiastre,
de tine mi-e dor.
mi-e dor de lumina
mi-e dor de descantec,
de zarea albastra, de zarea senina,
mi-e dor de un cantec
de
O sa iti scriu de fiecare data
Aceleasi vorbe simple ca soapta de izvor,
Ca zarile albastre din lumea mea uitata,
O sa iti scriu iubito de cate ori mi-e dor.
N-o sa astept a vremilor
Sunt o farama de pamant
Purtata de vanturi spre cer sau spre moarte,
Am vise albastre umplute de cant
Si ochii lipiti de atat de departe.
Nu ma pricep chiar la orice,
Dar pot sa trec
cresc flori in acesta primavara
peste urme de pasi in plecare,
m-ai privit zambind ultima oara
si am plecat pe alt drum fiecare.
tu in inima mea sarbatoare,
eu cu suflet petala de
am trecut prin taceri, am plecat din taceri,
am ajuns in taceri,
azi, sau maine, sau ieri,
toate aceleasi, toate la fel,
fara regrete, fara vreun tel...
nu ma mir deloc de faptul ca Adam, desi stia ce pateste, a muscat din fructul oprit. Daca Eva semana de departe cu iubita mea, as fii muscat si din sarpe...
ma simt de parca rostul mi-e numai sa sufar in fiecare zi cu o picatura mai mult.dureri mai de toate, cuvinte-piatra aruncate cu scop clar... eu nu exist, eu doar sufar.si tot rasul meu izvoraste din
m-a vizitat din nou un soare,
o stea ce-apare ziua doar
si lasa-n urma inserare
cu gust salbatic si amar.
acum voi plange printre stele
cu lacrimi albe de copil,
si peste lacrimile mele
va
S-au linistit din zbaterea lor plopii,
Si primaveri imi mangaie privirea,
Simt cum tremuratoare te-apropii
Ca sa-mi cobori din vise fericirea.
Roind, livezi de fluturi inoata peste cer
In
am scris, am plans, am ras,
si acum semnez declaratie de omenie
cu mana tremuranda de om
care pleaca departe ca sa mai inteleaga ceva.
de data asta... pentru totdeauna.
focul aprins in camarile sufletului meu
cuprinde odaie si casa
si oras si lume si univers...
ard impreuna cu ele
intelegand ca totul este ardere,
chiar si atunci cand
lasam in urma atat de
franturi de intamplare si lacrimi,
iubire declarata si declaratii indiferent retractate,
cateva vise construite in graba
si apoi linistea asteptarii fara speranta.
credit, credit, suflet
la marginea pamantului rotund
am asezat coliba mea saraca,
uitat de fericire sa ascund
o inima albastra si posaca,
macar o clipa sa ma stiu nimic,
fara trecut si fara de dorinte,
suflet
SD