suflet alb

1 min lectură·9 aprilie 2003

Mediu

Ne ninge din ceruri zapada,

Si departe, departe,

Din suflet ma cheama un zambet

De copila,

Si e zi, si e seara,

Dar peste toate ninge si ninge intr-una

Doar vise si fulgi

Si ganduri.

Esti aici, esti acolo,

Inima imi spune mereu ca maine, maine…

E alba zapada

E alba ca sufletul tau.

012.148

Despre aceasta lucrare

Autor: silviu dachin
Tip: Poezie
Cuvinte: 54
Citire: 1 min
Versuri: 12
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

silviu dachin. “suflet alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/40933/suflet-alb

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

GP Gheorghe Aurel Pacurar✓9 apr. 2003

Se lasa urmele lungi si separate de nestiutele omenesti dare de aripa de inger...Zapada se naste alunecand printre ingeri, printre feliile de aer - zise in cea mai dura speta respirabile - si ne umplem uite-asa de cu seara cu sufletele celor ingeriti inainte de vreme...sau mai bine zis la vremea lor de ingerit...ne raman numai acele aplecari catre ceasurile sase cand pana la ceasurile nou a se va face in lume intuneric...de cu seara zic. Si din albe senzatii vom redeveni copii de odinioara, cautand cu buzele si ochii infipti in caderea fulguioasa atingerea clipei albe si moi...Stau si eu si ingerul dansand printre fulgii de nea trecuti de la sufletul si plansul meu de odinioara...Nu ma mai pot copilariiiiiii Doamne macar inca un fulg?

Se da ingerul dansuicios si fulguicios...