suflet alb

Se lasa urmele lungi si separate de nestiutele omenesti dare de aripa de inger...Zapada se naste alunecand printre ingeri, printre feliile de aer - zise in cea mai dura speta respirabile - si ne umplem uite-asa de cu seara cu sufletele celor ingeriti inainte de vreme...sau mai bine zis la vremea lor de ingerit...ne raman numai acele aplecari catre ceasurile sase cand pana la ceasurile nou a se va face in lume intuneric...de cu seara zic. Si din albe senzatii vom redeveni copii de odinioara, cautand cu buzele si ochii infipti in caderea fulguioasa atingerea clipei albe si moi...Stau si eu si ingerul dansand printre fulgii de nea trecuti de la sufletul si plansul meu de odinioara...Nu ma mai pot copilariiiiiii Doamne macar inca un fulg?

Se da ingerul dansuicios si fulguicios...