ce-ar fi să ne apucăm iar de meșterit
la îmbinarea
acestor două jumătăți de suflet
îți mai aduci aminte
acel răspuns târziu la rugăciunea
înălțată în taină
pe vremea
Cum sa incapi tu intr-n vers
Zambet din sticla
Aburul din tine
Negura
Verbul murind de prea mult frumos
Intimitatea din cioburi
Cadere in
Absolutul iernii curcubeu
Nu e de-al meu, e-al nimanui!
De-al tau nici gand sa poata fii,
S-o fi nascut din vreun hai-hui
In cea mai de pe urma zi...
Tu dama fara de camelii,
Eu un profesor nedistrat
Intrat prin
dimineața a trecut peste gardul de lemn
peste toboganul roșu dinaintea ferestrei
s-a așezat în poziție de tragere
prin case
copiii au spus nu femeilor cu obraji alungiți
și-au îndeasat în
În cortul tău miroase a floare de cais
Crescută departe de atingerea vreunei mâini.
Mă așez într-un colț
Numărându-ți cu teamă
Versurile, mătănii arzând vârfurile cuminți
Ale degetelor…
Nu
Pașii tăi i-am numărat
Uneori cu voce tare,
Alteori cu ochii plângând căprui,
Cel mai adesea însă,
Fiindcă în inima mea aripile tale
Începeau să doară,
Pașii tăi au rămas nenumărați.
Te
mai târziu
am aflat că visele sunt ca și viața:
oricât de lungi ar părea,
nu durează mai mult de câteva secunde.
poate că de-asta
suntem mereu însetați de dragoste,
de-asta simțim
dincolo de ferestre
animând întâmplările
contopite da-uri și nu-uri
clepsidre fără putința răsturnării
sunt oamenii
aici
în atelierul ăsta vechi
am învățat demontarea cifrelor în
Într-o zi,
În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,
Răspunsurile în așteptare vor înceta să existe,
Ei bine,
În ziua aceea nu cred că soarele va fi acela care va mai răsări
Asupra
poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot
să creadă că
am intrebat apoi un inger: \"El cine e?\"
\"O lacrima prelinsa pe obrazul lui Dumnezeu\", mi-a raspuns el.
... \"si ea, ea cine e?\"
\"E partea care ii lipseste lacrimii ca sa devina margarint\"...
Munții ăia
Nu erau din piatră
Nu erau lăsați de Dumnezeu acolo
Și tocmai de aceea
Piciorul
Ca un cal înțelept
A refuzat să asculte
S-a oprit
S-a înfipt militărește
În ordinea
te iubesc ca si pasarea-sclav,
in cusca mea, frumos iti cint de doruri
iti spun de sperante si te las sa visezi
cum creste in palma ta golemul.
eu nu am rosturi prea multe
si de aceea te rog sa
vino
in ultima noastra camera,
iubito!
la urma
fara nici o mirare
vom muri imbratisati
cuvintele se vor rostogoli
peste podele
purtand pecetea sarutului tau
un inger
se va
au fost zile în care
plângându-mi prietenii morți
din adâncul mării
viața îmi apărea cenușă veche.
am trecut apoi pe lângă zidul tău
și toată ploaia
căzută fără rost,
vorbindu-mi despre
nu te mai chinui sa intri
sub carapacea asta veche.
e tot ce am, e chinul fara de pereche,
te vreau pe tine, o am pe ea,
asta e.
sunt fericit!
daca sunt fericit?
nu mai e o intrebare la
dacă nu vorbesc în jurul meu se face alb
de la gândurile intrate în descompunere
încep să mă caute priviri neînvățate cu liniștea
secunde uscate
într-un târziu cred eu se va închide
a câta
pleoapă
ridicându-se încet
of
insuportabili fotoni
cum nu puteți voi înțelege
că eu mi-am spălat ochii
în aaalte
cu totul aaalte feluri
de a înțelege
că lumea nu vrea în nici
Îmi calc pe umbră,
Și umbra tace.
În liniștea pasului tău
Își leagănă cerul poveri de-nserare
Peste suflet,
O floare albă din câteva petale
Mi te vedea cocor
Călcând până departe
Peste
aici unde locuiesc eu
oamenii trăiesc chiar și atunci când nu mai înțeleg nimic
după fiecare lovitură primită
ochii lor caută alți ochi alunecând precum corăbiile fără ancoră
și
mâinele pe care astăzi îl va naște
zmeu fără sfoară
sfâșiind imaginația
templu
sprijinit pe coloane de aer
în care ades mă închin
ca unui semn
alăturând amatorilor de vorbe
credința
SD