Poezie

curcubeu

1 min lectură·29 iulie 2007

Mediu

Într-o zi,

În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,

Răspunsurile în așteptare vor înceta să existe,

Ei bine,

În ziua aceea nu cred că soarele va fi acela care va mai răsări

Asupra noastră.

Nu, nici ploaie, nici nori nu vor fi,

Dar nici liniște,

Și poate… nici iarbă nu va mai fi pe câmp.

Copacii?!...

De fapt, nu va mai fi interior și exterior

În același timp.

Stai să ne lămurim:

Viața probabil va părăsi orice formă,

Esențele neavând nevoie de simțuri,

Noi ne vom pierde

Limitele

Și uite așa, din aproape în aproape,

Ne vom opri abia atunci când

Fiecare se va suprapune perfect fiecăruia!

Nu e vorba de identitate,

Întregul fiind egal cu fiecare parte…

Muzica nu va mai avea nevoi de note,

De succesiune,

Ci totul va fi dintr-odată,

Capabil să umple deplin!

Așa cred ca va fi simpla zi în care

Totul va fi dragostea

Pe care am cunoscut-o mereu altfel.

…și da, era să uit:

Tactilul va rămâne în continuare roz,

Undeva între o sticlă de lapte și humă!

002.482

silviu dachin. “curcubeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/1738002/curcubeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.