silviu dachin

tu ești eu sunt fluture dublu care fierbi sângele cu fiecare mișcare de aripă oprește-te și lasă-mă să inventez pentru tine într-o limbă nouă un circ în care viața cu păr lung să râdă prostește

ziua asta prietene mi te-a adus în gând așa cum râul aduce din munte o plută după o noapte de bucurie și necaz singur cu stelele și amintirile lui plutașul doarme dus într-o dulce

daca mi-as pune toate gandurile aici as muri de singuratate

dar nu el cânta poate că umbra se sprijinea pe clape buzele îi erau nemișcate glasul era al unui prieten care privea înapoi oamenii din jur nu râdeau fiecare respirație trecea ușor

un câmp cineva semănase chibrituri noi ne plimbam tinerețele fără griji neploaia crescuse bețe cât stâlpii fosforul lor trecuse dincolo de nori ne-au ajuns din urmă rugându-ne mergeți voi

Stau cu Ion pe prispa căsii, mânc un măr, El îmi zâce de dreptate și de adevăr, Cum că toți în lumea asta au un rost Dacă ești deștept, ori dacă ești o țâr’ mai prost, Și că fiecare, spune, îi

și ce dacă ești o fosfenă imposibilă voi trăi zile în amieze mari cu ochii închiși voi fi salvatorul salvatoarei mele de dincolo de soare cineva cântă muzică populară

trezirea îmi sprijin palma dreaptă pe o lămâie uriașă în partea stângă de la marginea patului încolo o mare de greață înfige-ți unghiile adânc scoate la iveală izvorul de limonadă

iată-mă răsucit ca o frunză întoarsă într-un mugur beat cu nervuri în regulă și clorofilă albă numai bun de așezat pe rafturile mall-ului abandonat în creieri iertați-mă că rictusul e un

M-a învins liniștea din conturul porumbeilor, Dimineți mai simple ca oricând, Pe umeri împărățește o bucată din hârtia zmeilor, Păpădia e o floare rătăcită prin gând, Copiii împletesc în

vorbesc despre căderea fluturilor în iarbă aripi largi și ușoare pe care vremea nu a apucat să scrie atenție sub praful ăsta dorm oameni copii cu mâini singure îmi așez cortul aproape de

l-am lăsat să urce pe scaun m-a privit puțin încurcat ca și când și-ar fi cerut scuze că asta e tot că nu are nici o continuare a acestui gest eu îmi frecam palmele căutând o tăietură o

tăcerea executată într-un anume ritm aripă desprinsă zburând în numele trupului peste prăpastia în care prăbușită pe scenă cealaltă aripă joacă rolul tău într-o piesă cu mulți

iarba spune florii pasăre de ce pe deasupra zboară doar necunoscutul nu aripa te face nici cântecul azi am aflat într-un vis dintr-o carte iarba te face pasăre ori ba nu orice pânză are

dragostea se dă pe tobogan seara cu pantalonii rupți și murdari căciula nicăieri mâinile roșii de frig intră în casă și strigă mami bineînțeles că ia bătaie ești pedepsită mâine nu mergi

am deschis larg fereastra pe atunci umblam deghizat în om cu unghia arătătorului dezlipind fâșii din albastra piele a cerului și agățând-o în pomi undeva în partea veșnică a

nu-ul acesta împodobit provocator cu piese metalice folosit apoi ca forceps la nașterea ideilor știu voi veți cânta mai departe voi știți cât de puțin mai contează că totul și

Sunt o farama de pamant Purtata de vanturi spre cer sau spre moarte, Am vise albastre umplute de cant Si ochii lipiti de atat de departe. Nu ma pricep chiar la orice, Dar pot sa trec

nu credeam că e atât de rotund să fii nebun dintr-o lumină care nu se stinge niciodată cineva aruncă pe umerii tăi oameni grași îmbrăcați în fracuri negre cu lornioane jobenuri mustăți

uită-te la ei și-au făcut blugii ferfeliță au nevoie de petice pentru nenorocitele alea de zaruri cică să nu se mai audă vinerea când obișnuiesc să dea cu ele de-a norocul și vine iarna

prăbușirea neprăbușirea tu și piatra unei singure fântâni loc în care un fluture de apă beat se chinuie degeaba să mă fluture până la convingerea că eu asemeni altora pot să trec peste ape

știu și eu cum e să stai lipit de banda adezivă prinsă estetic între noapte și zi știu și eu că fiecare încercare de desprindere costă cam cât o dovadă de neputință și mai știu că tu

iată iubito, e poarta deschisă și câinii plecați prin păduri, bate-un vânt tomnatec peste șuri intonând o doină imprecisă, nu e nici un om acum în sat chiar de-s toate lămpile