Poezie
et in arcadia ego
1 min lectură·
Mediu
nu credeam că e atât de rotund să fii nebun
dintr-o lumină care nu se stinge niciodată
cineva aruncă pe umerii tăi oameni grași îmbrăcați
în fracuri negre cu lornioane jobenuri
mustăți răsucite sunt fluturii tăi ți se spune
învață-i să zboare
la o mie de puncte primești o pastilă
din cele cu gust de căpșun yammi-yammi
e șansa ta nebunule e șansa ta
așa începe alergarea în cercul insuficient
corpul tânăr o ia înaintea minții
știi dinainte că fluturii nu vor zbura
ceri un pahar cu apă și primești o imagine
cu tine retezând fără milă aripile unui femei tinere
aha spune mintea ajungându-ți trupul
aha explică-i dacă poți cere-i iertare
e șansa ta nebunule e șansa ta
de nicăieri apar mâini grăsulii care-ți desfac cu forța buzele
printre dinții strânși zăbăloșite
curg amestecate fără niciun rost
cuvinte
023.407
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “et in arcadia ego.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14053603/et-in-arcadia-egoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDaici e modul anormal, cand corpul o ia inaintea mintii... o simpla teorie a ispitei si pacatuirii ilogice:) multam!
0
Nebunul nu este rotund, în care încape desăvârșirea, ci are colțuri ascuțite, cu care-și înțeapă schizofrenia și stările paranoide, nu-și poate reprezenta lumea și nu poate interacționa cu ea, prin el curg emoții amestecate fără niciun rost.