Rugăciune naivă

M-a învins liniștea din conturul porumbeilor,

Dimineți mai simple ca oricând,

Pe umeri împărățește o bucată din hârtia zmeilor,

Păpădia e o floare rătăcită prin gând,

Copiii împletesc în poeme stropii calzi ai aceluiași nor,

Din chitară toate berzele par colorate,

Încă mai caut omul căruia nu-i sunt dator,

Cerul e una cu pământul dacă adormi pe spate,

Linia dreaptă e tot un fel de formă ireală,

Tu însemni pentru mine plural persoana întâi,

Iarba când iese din pământ dă totul la iveală,

Infinitul are și el o milisecundă pusă căpătâi.

Nu mă-nvăța să le-nțeleg pe toate,

Ajută-mă să cred că se mai poate.

Comentarii (1)