în camera mea
se lucrează
păianjenii țes
kilometrii de pânză
în jurul mâinilor mele
mâncate de carii
aruncate în colț
bilețele de dragoste
servesc drept cină pentru șoareci
coșul e
mă trezesc dimineață
cu chef de cursuri
dar mă ghemuiesc
cu fața în pernă
ca un prunc la sânul mamei
sperând să-mi treacă repede
cafeaua cu lapte
s-a răcit de ieri
de când n-am mai
astăzi
departe de a fi om
aruncat în mulțime pe stradă
poți fi obiect de artă
expus propriilor ochi
fiecare din noi
alergăm cu pas grăbit
dincolo
încălțați
în pantofi de
să furi un sărut
din dragoste
și să-ți dorești
șă vină vremea vinului
când
pietrele pot striga
de beție
iar oamenii
pot dansa
ideile pot prinde viață
din pahare de vin
iar
de ce plâng nopțile verii
când sufletul rătăcește pustiu
în grabă pasul
coboară
e târziu
de ce plâng frunzele toamnei
și crengile fug de parfum
tristețea e una nebună
și vântul tot unul
mi-am cumpărat un bătrân
ca și cum
la piață s-ar vinde
în cutii de carton
am îmbrăcat paltonul
de pene
cu gulerul roșu
ca literele apocalipsei
părul l-am pieptănat
ca șinele de
tatăl meu
actorul
podgoriilor vrâncene
toamna
la culesul viilor
e artist
am promis
voi învăța
arta producerii vinului
acea licoare parfumată
care-ți dezleagă limba
și trupul
am promis
când scriu
timpul doarme legănat
ca și pruncii
ce hrănesc adulți cu lapte
ziua cobor trepte albastre
noaptea mă-ncalț
cu pantofi din pene de carne
când tastele curg fraze
iubitul meu
astăzi
pot avea simțuri
răstignite în coate
pot visa cu ochii deschiși
către oameni
cu aripi flămânde
de carne și lapte
pot strivi între unghii
gândacii de bucătărie
la cină
tot
am spart
o farfurie de vise
hrănind
somnul de dimineață
am privit
cioburile verzi
și m-am îmbătat
de lumină
nimeni nu citește
în ocean
visurile oarbe
ale oamenilor
puțini
sunt
acum când
carnea ta are gust de vin
mâinile tale pictează vene
sângele tău pulsează
copite de cai
sărutul tău se naște din scutec
piciorul pășește a morfină
acum când
clopotul
MP