Silvia Goteanschii

ne-am îmbrăcat bine
ca pentru o călătorie
spontană / mie nu/mi vine la socoteală cuvântul spontană cu sensul celor spuse mai înainte de el

în fond asta suntem
până la urmă ieșim toți de aici
buimaci

și ne trezim dincolo -așa văd eu încheierea

un text bun, Ottilia !

Mulțumiri ochioase de-aici de la Chișinău poporului Siliștean !

Florian, tu ai fost aproape de poezia mea de la începuturi, de când am început să postez pe ago și îți mulțumesc mult pentru asta. Mai ales pentru cum știi să privești în ea. Am sentimentul, și-l aveam și mai înainte când veneai cu comentarii sub textele mele, că mă vezi prea mult pe mine în text și mi-e cu bucurie pentru cât e lumină, și mi-e rușine, pentru cât e întunecat și ascuns. Sărbători minunate îți doresc, S.

liviu, mulțumesc, pare bine și de cârcoteală, să știi:) / uff, oare există cuvântul cârcoteala?! /

hmm, vinovatul, văd, a și fost pedepsit...mai rămână să vedem ce-o spune g. t. când va fi întrebat: te-ai unit cu ,,,/ dacă va mai putea ține vreodată în mâini un instrument muzical:) /

anca, iată, am tradus atât cum am putut eu, pentru că latina mea din liceu e destul de stâlcită / au trecut 11 ani de-atunci, aoleuuuu / plus la fac. ceva ceva, facultativ, doar că de la o vreme mă încăpățânez s-o iau de la capăt cu ea:

Am ieșit din camera în care dormeam
am ieșit din camera în care visam
am ieșit din interior
am ieșit in afara orașului
unde soarele în doliu se ridică absent
și ochii prind lumină,
pe scurtătura lumii pentru a atinge fericirea,
dacă nu la suprafață, atunci la adâncime
căci farmecul recunoscut e imediat uitat

ne naștem sau murim, amestecați pe o trecătoare,
în același timp, cerul și pământul
nu separă, ci îndoiește spiritul.
Suntem făcuți să iubim: adevărat sau cum ne imaginăm,
așa cum geniul focului este nemuritor și luminează
toate fețele mele.


avertisment, nu e o traducere bună nici pe departe, am greutăți de asimilare la capitolul verb dar sper măcar sensul să-l fi arătat cel bun. poezia asta am mai gasit-o undeva in greaca, mi-a tradus-o cineva, dar la fel de schiop, apoi am avut norocul s-o gasesc in latina. in franceza, iau-o de unde nu-i :), dar am să insist, nu știu nici măcar din care volum de poezie a lui p.e este.

Mădălina, paellacia, din latină, farmec. Și titlul meu a pornit de la o poezie de Paul Eluard, tradusă în latină, Pro amore:

Exui cubiculum ubi dormiam
Exui cubiculum ubi ego somniis
Exui interiores,
Exui traiecere urbis,
quo loco visum vigilans, ortu solis maestus
Ubi abest oculis lumen capit.
Brevis Mundus beatitudinem pervenire,
nisi superficies, sive abyssus
Paellacia oblitus statim agnitus

Nasci et mori suum maculare mix.
In plica coeli terraeque simul.
Non separatur, sed duplex animo
Amare omnia creata sum: verum, imaginaria
Ideo dedit ingenio incendium - lectus
Immortalis est eam illuminat ad partes me. ,


poezie care îmi place mult, îndeosebi în latină.


Anca, bucuroasă că te-a fermecat anume textul. Așa cum m-aș bucura să-ți placă și poezia de mai sus, pro amore. Limba latină îmi pare solemnă așa, are soiul acela de gravitate care pe mine mă tulbură.

Multumiri !

Vasile, pentru gimnocit, alambic și chinonic am umblat la dex, recunosc. După cum am descoperit / mare nu mi-a fost mirarea /, aceste cuvinte "bat" serios la sensul poeziei, așadar, cu ele în dinți, merg mai departe. Am împărțit poezia în două; tăiată la mijloc, am obținut două planuri: în căutare de trup - lăcaș de prihană; în căutare de hrană - spre dezbrăcarea de trupul cărnii, care /ciudat sau nu/ m-a dus cu gândul la rânduiala aceea înainte de botez când ești întrebat: Te lepezi de satana? Da, mă lepăd./ și de toate lucrurile lui, îngâmfarea etc / și fiindcă nu se mai poate / de vină o fi capătul de arc /, nu se mai ajunge la partea finală: Te-ai unit cu Fiul?/ și crezi, și i te închini etc/. Apoi, cum să treaca pe langa mine iamginea: fulgii-ți otrăvesc pe rând sisteme, indiferenți, ca niște roți dințate, cât și alipirea / aparent prețențioasă / a ilustrului de bastard?! Vasile, mi-a plăcut foarte mult acest poem. Vasile, eu am o slăbiciune pentru poeziile tale cu rimă. Vasile, eu la capitolul interpretațiune stau prost; dacă am dat-o în bară, mă mângâi cu gândul că n-ar fi prima dată :)

reverențe, silvie, azi noctambulă, în sensul fam.

Îmi notez, se-ntâmplă pe la nouă :)

Îmi place, pentru naturalețe ( fără priviri aruncate pe sub gene, suspine sau dulcețuri), pentru aerul degajat, pentru magnetism și un erotism detonant.
da, e o poezie shoking, dar în sensul frumos.

Și culmea, după lectură, rămâi cu simțul unui parfum ușor, de flori de câmp...

Poezia aceasta a fratelui Silișteanu, m-a lămurit:
numai un poet poate „stând la pândă să vadă despuiată noaptea luând dobândă
pe sub chiloții ei să-și bage mâna să scoată două stele una câte una”.
Pe lângă asta, îi admir tehnica decorativă, mozaicul (vai, era să spun, mozambicul:) ), folosirea culorilor într-un mod propriu, ba chiar, îl suspectez că le/ar prepara singur, în biroul lui din redacție, culorile.
Gamă variată, tipar renașcentist.
Să trăiți, să-nfloriți și să ne mai scrieți !

dacă ai simțit tu magie citind, trebuie să mă bucur, nu? mulțumesc, Maria, pentru lectură și semn.

De asta și spun, Paul, aici, așa: caut în ochii tăi dezamăgirea.
mulțumesc frumos de trecere.

multumiri, alex, mă bucur că ți-a plăcut, din "nimic" poate !
explicația, da :)singura...

titlul sugerat de Dan e și mai bun. Zi frumoasă!

da, direct, greu poate, dar care ar acoperi perfect starea textului
și dacă vei alege să spui "mort în decembrie", textul poate începe fără tata a murit , ci de la - într-o noapte de joi spre vineri..., asta pentru că titlul s-ar repeta imediat și nu prea sună, apoi, tata apare și spre final, chiar de două ori, ori atmosfera spune destul

în luna..în loc de lumea

Teodor, dacă tot vrei să sugerezi ce spui mai sus , cum că anume în ajun de moș nicolae, deci decembrie, a murit tatăl poți schimba atât cât să nu atingi sensul și să păstrezi esența, pentru că, e adevărat, sună absurd să spui că doar cei buni mor în lumea asta. mă gândesc la : mort în decembrie, desigur, doar o sugestie.

mulțumesc frumos, otillia, pentru cum ai venit !

Nopțile mele sunt de polen,
lumina se înmoaie în minte,
mă uit ca un copil la stările adulte -
... unghiile sunt puse
într-o punguliță sofisticată,
ca a lui tati când lucra în atelier.
Pe atunci le furam,
acu' dezvelesc pereții, var cu var,
mâna îmi tremură atunci când pun
virgule în loc de puncte.

Poate gândesc
la niște cuvinte care vor muri.
Să nu mă ajuți,
într-un final vreau să sparg
camera video.

vezi și tu, cum e mai bine... și unde se conturează starea.
altfel, plăcut ceva, aici, nu puțin, nervul.

Ce ușor, nu? L-ai înșfăcat pe Petru, ai mai pus, așa, la întâmplare ( dacă zici că ai avut "discernământul" vreunei socoteli, mi-ar părea și mai gravă situațiunea) o dimineață care mușcă, trei fasole, un miez care fermentează ți gata: iată o poezie religioasă. Îmi spui și mie, te rog, ce vrea să ne spună ea?
Sfârșitul, detașat de rest, cu cel două mâini stângi ar putea fi un bun început pentru o poezie... gândită, nu doar executată sub dictando unui presupus talent creator...