prihană, prietene. și hrană. la capătul unui arc

Vasile, pentru gimnocit, alambic și chinonic am umblat la dex, recunosc. După cum am descoperit / mare nu mi-a fost mirarea /, aceste cuvinte "bat" serios la sensul poeziei, așadar, cu ele în dinți, merg mai departe. Am împărțit poezia în două; tăiată la mijloc, am obținut două planuri: în căutare de trup - lăcaș de prihană; în căutare de hrană - spre dezbrăcarea de trupul cărnii, care /ciudat sau nu/ m-a dus cu gândul la rânduiala aceea înainte de botez când ești întrebat: Te lepezi de satana? Da, mă lepăd./ și de toate lucrurile lui, îngâmfarea etc / și fiindcă nu se mai poate / de vină o fi capătul de arc /, nu se mai ajunge la partea finală: Te-ai unit cu Fiul?/ și crezi, și i te închini etc/. Apoi, cum să treaca pe langa mine iamginea: fulgii-ți otrăvesc pe rând sisteme, indiferenți, ca niște roți dințate, cât și alipirea / aparent prețențioasă / a ilustrului de bastard?! Vasile, mi-a plăcut foarte mult acest poem. Vasile, eu am o slăbiciune pentru poeziile tale cu rimă. Vasile, eu la capitolul interpretațiune stau prost; dacă am dat-o în bară, mă mângâi cu gândul că n-ar fi prima dată :)

reverențe, silvie, azi noctambulă, în sensul fam.