Poezie
one way ticket
1 min lectură·
Mediu
ne-am îmbrăcat bine
ca pentru o călătorie
spontană
prin ferestrele deschise cumva
clandestin
un clește a făcut zorzoane în jur
l-a ținut cu tâmplele în jos
ca să viscolească
peste așezarea îngrămădită
între fălcile muntelui
ca o halcă de săturat sălbăticia
din câte uși ar fi putut nimeri
s-a oprit tocmai aici să colinde
unde nu mai arde niciun foc
doar cenușă de nori tolăniți
pe coapsele unei lăuze
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferență
de trecători
în fond asta suntem
până la urmă ieșim toți de aici
buimaci
ne trezim dincolo
ca noi
(3 ian. 2011)
033322
0

ca pentru o călătorie
spontană / mie nu/mi vine la socoteală cuvântul spontană cu sensul celor spuse mai înainte de el
în fond asta suntem
până la urmă ieșim toți de aici
buimaci
și ne trezim dincolo -așa văd eu încheierea
un text bun, Ottilia !