Silvia Goteanschii
Verificat@silvia-goteanschii
„my soul has fun”
silvillina@yahoo.com minunea va veni mai tarziu - ed. Princeps Edit 2011 dramaturgia lucioaselor funii - ed. Vinea 2014 minunea care va veni - ediție reluată, ed. Vinea 2015 dulcele meu asasin - ed. Vinea 2016 memoria hienei - ed. Știința 2018
Am fost curioasă însă, să înțeleg legătura dintre titlu și text și am găsit că în traducere Antananarivo înseamnă „orașul miilor”. Bănuiesc că, ai vrut să sugerezi „scara” la care se întâmplă o asemenea poveste în general, cu amant iubit și interlop cu „funcționalitate sporită”. E cumva proclet să construiești o imagine gen: dumnezeul său - cel mai mare interlop, însă fiindcă vrea să însemne altceva decât cuvântul în sine și pentru că e o imagine puternică, se poate ierta.
Chiar așteptam un text al tău care să-mi placă sută la sută, acesta e.
Pe textul:
„Antananarivo! De ce? De aia! (II)" de Bot Eugen Iulian
RecomandatPe textul:
„cei de pe urmă " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„cei de pe urmă " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„cei de pe urmă " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„cei de pe urmă " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„la Tog de Creaca nu mai sunt țărani" de Vasile Munteanu
am mai tăiat pe ici-colo, în întâmpinarea observațiilor tale până unde am simțit că e deajuns.
Multumesc frumos de lectura si ajutor, se poate ca, daca nu ai fi punctat exact ce strica, as fi scos, altadata din text, ceva bun, caci am simtit si eu ca undeva cumva nu era ok.
Pe textul:
„Test " de Silvia Goteanschii
lipită de pântecul tău
nu același lucru pot spune despre aceasta: să-i despic unsuroasa-i căpățână cum lovești cepul unui butoi cu vin negru
nu de alta, da să nu se întâmple să țâșnească vin alb
și dublul înțeles al cuvântului orbete, parcă tot ar da ceva bătaie de cap, dacă poartă ochelari ? dacă "s-a reprofilat", între timp, din rozător în carnivor ?
apoi, dacă grădinarul ar fi avut grijă de flori, niciun drac de orbete nu ar fi ajuns la ele
în ciuda mesajului ( păgubaș ), îmi place cum ai transpus din cap pe hârtie ( am zis cap ? da, parcă).
cu prețuire
Pe textul:
„A minți este o adevărată virtute" de dorin cozan
Recomandatpicioare
nu mai chem
Pe textul:
„cafea cu frunze de mentă" de silvia caloianu
Recomandatîn care persistă un bărbat cu umbra tot mai grea", deși acel persistă mă face să persist în următoarea părere vis-a-vis de restul continutului - mediocru ( de mult nu întreb, de mult nu mai che, fug de cuvinte, beau cafea). mă gândesc totuși că dacă nu e reușită poezia, o fi de marcă bună cafeaua...
Pe textul:
„cafea cu frunze de mentă" de silvia caloianu
RecomandatFelicitări, Paul !
Pe textul:
„Caii din Perugia, Paralela 45 - semnal editorial" de Paul Gorban
Recomandathttp://agonia.ro/index.php/poetry/14000813/Alio%C5%9Fa,_nu_dormi
Mă bucur mult că ți-a plăcut. E un personaj pe cât de frumos, pe-atât de urât, ehh, Alioșa ăsta :)
Pe textul:
„Alioșa, e vară" de Silvia Goteanschii
RecomandatPe textul:
„Alioșa, e vară" de Silvia Goteanschii
RecomandatAlex, să se trezească, nicio șansă, dar măcar să-i tulbur somnul:) Foarte bine zici, aparent, în doi, practic, de unul/una singură. Contează că-ți place, asta așa e! multu tare.
Pe textul:
„Alioșa, e vară" de Silvia Goteanschii
RecomandatMultumesc frumos. Mie îmi place să spun uneori despre anumite situații, netrăite cele întâmplate :) Și, am să-ți fur ideea, cu pomul sălbatic pentru vreun alt text scris la umbră!
Pe textul:
„Alioșa, e vară" de Silvia Goteanschii
Recomandatgenial o fi fost cel care a inventat casa pe roti :) ( și poate că nici el, nu știu cine, dar am să caut; știu însă, că un român a inventat casa anti-cutremur, se spune despre ideea lui că ar fi genială și banală în același timp :) ). multumesc pentru semnul de lectura !
Eugenia, multumesc. E vară !
Pe textul:
„Alioșa, e vară" de Silvia Goteanschii
RecomandatPe textul:
„ în fiecare om există un os de refugiu" de ștefan ciobanu
mulți ar spune că acest curaj ar fi de fapt un act de lașitate :)
Ottilia, ce să mai spun? Balsam și nectar comentariul tău :)
multumiri sincere !
Pe textul:
„casa cerului" de Silvia Goteanschii
recunosc, e mai ușor de redat o lume empirică, mai ales că material avem…câtcuprinde :). Cea care întrece realitatea sau inteligența obișnuită, e aproape oricând susceptibilă de vreun “cuprins insuficient” (deși înteleg că te-ai referit la traiectoria contextuală a vreunor blocuri de sens), lucru foarte greu de probat, d’apoi de înfățișat. Ei, spun asta și ca să găsesc o motivație acelor încercări sau speculații:), ceea ce nu înseamnă că susțin că la adăpostul metafizicului pot pune orice stufărie, numai fiindcă ar fi vorba de niște operații prin absolut, poate chiar din cauza faptului că eu îl văd când și cum: uneori nelimitat, nedelimitat, alteori (paradoxal ?!),circumscris. Îți mulțumesc mult pentru apreciere, știu că faci asta doar atunci când ești cu adevărat convins, motiv pentru care mă bucur îndoit.
Eugenia, ai făcut apusul de soare mai vizibil :). Pare bine că ți-a plăcut.
Pe textul:
„la apus de soare " de Silvia Goteanschii
RecomandatPe textul:
„la apus de soare " de Silvia Goteanschii
Recomandat