Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

la apus de soare

1 min lectură·
Mediu
*
Mamă, cel mai mult îmi doresc să ajung la tine.
Să culeg flori amare pe câmp
să ți le arunc în poală.
Bolta cerească s-ar lăsa ușor peste iaz,
acolo unde tata prinde pește în cârligul cu pufarin.
N-am făcut nimic în răstimpul acesta
din toate câte m-ai rugat.
N-am dat apă la câine, n-am ales meiul,
n-am udat gherghinele, n-am avut grijă de morți
și nici nu m-am rugat.
Iar de când am început să las coronițe de sânziene
pe uluc să se oprească ploaia,
lumea ne vorbește că avem tradiții păgâne.
*
Mamă, cel mai mult mi-am dorit să ajung la tine
și așa, la margine de hău,
să strigăm de singurătate, ca două lupoaice.
Dar din cauza drumului ăsta rău, noroios,
m-am dus acasă, la tata.
El nu era, cică ar fi fost plecat la pescuit.
Nu știu cine mi-a spus acest lucru,
însă am auzit bine.
Am văzut arma de vânătoare agățată în cui,
ouăle de gâscă în cuibar și plasa care, de obicei,
nu lipsește.
Am înțeles că nu-i nici el de găsit înspre seară,
după felul în care tace cocoșul de lemn de pe gard.
(dulcele meu asasin, 2016)
045.583
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
196
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Goteanschii. “la apus de soare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14007236/la-apus-de-soare

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-amaradiaMAmihai amaradia
un poem foarte frumos, felicitari pentru aceasta curgere fireasca de care poezia ta da dovada.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
Multu frumos, bucură părerea ta.
0
Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu

am o slăbiciune pentru astfel de texte, oricine m-ar acuza, nu pot contrazice pe nimeni; dar, dincolo de slăbiciunea aceasta (posibil mai umană decât ar fi permis), nimeni nu poate nega frumusețea (în cea mai estetică accepțiune a conceptului) acestei scriituri, maniera (substantiv folosit deloc întâmplător) deopotrivă fermă și sensibilă prin care monografia generează psihologicul (și invers), rotunjimea și complementaritatea planurilor; dacă nu aș avea de mai multă vreme oroare de clasificări, aș numi această manieră "neorustică" (motiv în plus pentru a manifesta slăbiciune pentru astfel de texte); (cu scuzele de rigoare) mi-aș permite să-ți recomand a scrie mai des astfel; speculațiile metafizice (părerea mea) ridicându-ți încă probleme.
0
@silvia-goteanschiiSGSilvia Goteanschii
Vasile,
recunosc, e mai ușor de redat o lume empirică, mai ales că material avem…câtcuprinde :). Cea care întrece realitatea sau inteligența obișnuită, e aproape oricând susceptibilă de vreun “cuprins insuficient” (deși înteleg că te-ai referit la traiectoria contextuală a vreunor blocuri de sens), lucru foarte greu de probat, d’apoi de înfățișat. Ei, spun asta și ca să găsesc o motivație acelor încercări sau speculații:), ceea ce nu înseamnă că susțin că la adăpostul metafizicului pot pune orice stufărie, numai fiindcă ar fi vorba de niște operații prin absolut, poate chiar din cauza faptului că eu îl văd când și cum: uneori nelimitat, nedelimitat, alteori (paradoxal ?!),circumscris. Îți mulțumesc mult pentru apreciere, știu că faci asta doar atunci când ești cu adevărat convins, motiv pentru care mă bucur îndoit.


Eugenia, ai făcut apusul de soare mai vizibil :). Pare bine că ți-a plăcut.
0