Poezie
acul doamnei
cusături pe margini
2 min lectură·
Mediu
*
Mama numără vertebrele tatei,
în grădină e un buldozer care întoarce pe dos
brazdele de pământ,
bulgării negri îmi sar în față,
strâng florile,
îi deschid tatei cutia toracică
și le pun acolo ca într-o vază.
*
Nik prinde muște cu o cutie de chibrituri,
Nik este o fâșie de sânge proaspăt
pe fața tatei,
ne spălăm mâinile într-un lighean cu agheasmă,
adu, îi zic, pătura cea mare,
să ne învelim toți patru,
să nu ne răcim.
*
A doua zi dimineața
ne trezim,
în inima casei mama a îngropat viorele,
tata calcă pe locul acela,
apasă adânc
până se face sfredel și intră.
A treia zi
soarele a strălucit mai puternic,
ochii mi-au ars,
esofagul,
a rămas Nik,
plânsul lui de copil
pe care l-am strâns într-o cană
din care tata băuse vin.
*
Într-o zi au să dispară durerile toate
și vor sta mâlc
/așteptând cu răbdare ziua în care o să ia iar ființă/
ca țechea sub piele,
până atunci,
oamenii trec împachetați
pe șenile,
*
ne legăm unul de altul
cu șireturi de la pantofi,
simt împunsături,
Nik îmi atinge inima,
Nik crește,
ține strâns cu mâinile o pernuță cu ace.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
044.190
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 203
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “acul doamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13965107/acul-doamneiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘ\"îi deschis tatei cutia toracică\" - aici cred că ai vrut să scrii \"îi deschid...\"
poezia e foarte frumoasă. se conturează tot mai ferm un stil care iese din ordinarul contemporanietății (aici mă refer la tendința poeziei de azi de a se îndepărta de metaforă și sugestie, ajungând la o formă seacă de înșiruiri de acțiuni banale) și încearcă să marcheze o anumită istorie în jurul unor personaje care ajung și ele să fie niște simboluri textuale (\"nik este o fâșie de sânge proaspăt pe fața tatei\"). mi-a plăcut mult și poemul cu_clovnii, dar nu am avut timp să mă opresc cu un semn de lectură. mi-a plăcut și aerisirea pe care au căpătat-o textele tale din ultima vreme.
poezia e foarte frumoasă. se conturează tot mai ferm un stil care iese din ordinarul contemporanietății (aici mă refer la tendința poeziei de azi de a se îndepărta de metaforă și sugestie, ajungând la o formă seacă de înșiruiri de acțiuni banale) și încearcă să marcheze o anumită istorie în jurul unor personaje care ajung și ele să fie niște simboluri textuale (\"nik este o fâșie de sânge proaspăt pe fața tatei\"). mi-a plăcut mult și poemul cu_clovnii, dar nu am avut timp să mă opresc cu un semn de lectură. mi-a plăcut și aerisirea pe care au căpătat-o textele tale din ultima vreme.
0
CSDistincție acordată
daca este se incadreaza intr-un stil care-mi place fara retineri. e insa scrisa cu atata grija penru rotunjimi, incat m-a impresionat armonia ei. in plus, ideile sunt total surprinzatoare: \"nik crește/ ține strâns cu mâinile o pernuță cu ace\", \"a doua zi dimineața/ ne trezim/ în inima casei mama a îngropat viorele/ tata calcă pe locul acela/ apasă adânc/ până se face sfredel și intră\".
e tulburatoar, mi-a placut cum a atins coarda asta si a intentionat sfredelirea inca din prima strofa. pentru ca mi s-a parut inteligent construita rascolirea -a putut transcende cuvintele asa cum a vrut - o semnalez cu steluta. ar fi pacat sa nu fie citita de cat mai multa lume. stiu, e a doua steluta pe ziua de azi, sper sa-mi fie iertat, dar n-am senzatia ca le-as fi risipit.
e tulburatoar, mi-a placut cum a atins coarda asta si a intentionat sfredelirea inca din prima strofa. pentru ca mi s-a parut inteligent construita rascolirea -a putut transcende cuvintele asa cum a vrut - o semnalez cu steluta. ar fi pacat sa nu fie citita de cat mai multa lume. stiu, e a doua steluta pe ziua de azi, sper sa-mi fie iertat, dar n-am senzatia ca le-as fi risipit.
0
SGAlexandru,
să știi că dor...și după ce sunt scrise. cum ar fi, sau cum ar veni, eu sunt bună prietenă cu durerea la modul \"extra corpus\". tu ești atât de aproape de poezia mea, încât stau și mă gândesc ce-aș mai putea să-ți spun în afară de obișnuitul mulțumesc. gata, am găsit. la fel de uzual, dar sincer. aștept să revii.
Ecaterina,
simbolurile acestea textuale sunt părți din mine. suntem puternici când suntem împreună, căci durerea e multă. îmi pace ideea de \"o istorie numai a mea\".
baftă multă la teze!
Cristina,
mi-ai scos frumos fructul din coajă.
multumesc pentru acuitatea și receptivitatea cu care ai citit poezia.
la bună citire!
Crăciun Fericit!!!
să știi că dor...și după ce sunt scrise. cum ar fi, sau cum ar veni, eu sunt bună prietenă cu durerea la modul \"extra corpus\". tu ești atât de aproape de poezia mea, încât stau și mă gândesc ce-aș mai putea să-ți spun în afară de obișnuitul mulțumesc. gata, am găsit. la fel de uzual, dar sincer. aștept să revii.
Ecaterina,
simbolurile acestea textuale sunt părți din mine. suntem puternici când suntem împreună, căci durerea e multă. îmi pace ideea de \"o istorie numai a mea\".
baftă multă la teze!
Cristina,
mi-ai scos frumos fructul din coajă.
multumesc pentru acuitatea și receptivitatea cu care ai citit poezia.
la bună citire!
Crăciun Fericit!!!
0
ne trezim
în inima casei mama a îngropat viorele
tata calcă pe locul acela
apasă adânc
până se face sfredel și intră\"
nu știu de ce, dar cred că textele astea dor... atunci când sunt scrise. din nou un text sugestiv, unul care se deschide prin imagini reușite să... (se) arate și să ne arate un fel de secrete pe care eul le află prin sine.
\"într-o zi au să dispară durerile toate
și vor sta mâlc
/așteptând cu răbdare ziua în care o să ia iar ființă/
ca țechea sub piele
până atunci
oamenii trec împachetați
pe șenile \" - aici e o secvență deosebită, silvia...
surprinzător modul în care ai ales să vorbești despre... Așa e, durerile vor dispărea toate!
ultima strofă sugerează o legătură tare puternică între mamă și copil, iar pernuța de ace este, poate, durere, dar și dor :). nu aș schimba nimic
alex