Poezie
(nu)sunt un om bun
1 min lectură·
Mediu
viața mea era o listă de cumpărături
îmi aranjam camerele inimii totul trebuia să fie
în perfectă ordine
aveam câteva trofee mai mici și puteam
dormi în mine liniștită
până când
totul s-a dat peste cap lumea a devenit
o boxă de bagaje
și eu copilul abandonat
nu întreba
dragostea nu are nevoie
de întrebări îndoieli și alte din astea
doar trăiește
trăiește din nimic din săruturi falsificate
din mâini care nu au ajuns niciodată
să se atingă
hrănește-te dintr-un vis
ca un om ce se devorează pe interior
acum exagerez domnilor îmi dau șuvița
șmecherește după ureche și zâmbesc din ochi
doar așa
să nu aveți mustrări de conștiință.
023.818
0
mai trec,
Ottilia