Poezie
crești copile
1 min lectură·
Mediu
m-am născut odată cu furtuna
într-un noiembrie plictisit cu brumă în păr
am vorbit devreme
cuvintele alunecau pe buzele mele destul de firesc
tălpile nu voiau lumea
de-asta mergeam un pic stângaci.
mi-am făcut o floricică în cot ca un tatuaj mov
și-am plâns de fiecare dată când un fulger
lumina calea lui Dumnezeu către oameni.
nu mai vreau să aflu de ce luna fuge de noi și se ascunde după cer
am crescut
sunt gata să iau viața în spinare ca toți ceilalți
Hei rup
voi călca pe iubirea transformată în insectă
sufletul o să îl vând pentru o treaptă în plus
și gata cu lacrimile sincere gata cu ploaia de vară
ce contează
versurile vor deveni avioane de hârtie. se vor pierde
dincolo de orizont.
nu mai știu să fiu sinceră
mă urmăresc minciuni peste tot orașul ne prinde în cursă
păianjen grotesc
anii trag de mine nu îi lăsa
vreau zmeie pe glezne și soare în păr
vreau cifre doar în șotroane.
mama
îmbătrânesc.
022612
0
TV