Poezie
ora de cuarț
1 min lectură·
Mediu
Carne trandafirie între dinții tăi de cleștar,
tu râdeai
și nu știu dacă din cauza nasului meu roșu de ger,
sau a unor cristale haluginogene,
Normalitatea,
căutând un punct de control cu ochii închiși,
cu irișii nemișcători,
pentru morțile dintre noi simt o jenă fizică
și numai dacă ai da muguri,
aș crede în învierea mea pentru tine
și minutele
care trec prin noi ca un fulger prin arbori,
ca o rază de lumină prin centrul lentilei de contact,
o goliciune perfectă prin ochiul Lui plin,
lucruri despre care nu vorbim,
despre care ne este frică să recunoaștem,
dar intuim,
că dacă le-am dezlănțui am naște emoții puternice,
Nirvana.
(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)
001943
0