silvia caloianu

E lupta ratiunii mele cu emotia...Ratiunea imi devoreaza castelele de nisip, imi stropeste ochii cu apa rece, imi inculca impasibilitatea...resemnarea, in ipostaza aceea de ruina...
Nu ai facut nimic de ce sa regreti, poate eu...cam nesimtita, indicandu-ti un sens si asa prea la suprafata...Trebuia, poate, sa las mai mult loc interpretarilor...

\"agentul emoției mele trișa / căuta ceva pentru epiderma pietrelor\", pentru ca eram...insensibila...deja, resemnata...
\"Agentul emotiei\" ma urmarea - ca pe un obiect excentric, expus - ma studia, experimenta, isi facea notite...Eu, stiam foarte bine ce scopuri poate avea, dar nu puteam vorbi despre aceasta: posibil, nu vroiam sa-i spulber placerea...Oricum, imi stiam locul, relativ...
Asa imi voi aminti despre ziua de ieri, de azi...

De fapt, m-am straduit, in comentariul meu anterior, sa-mi ascund emotiile...am incercat CAT DE CAT sa fiu obiectiva...M-a \"atins\" poezia aceasta a ta, e ceva parca trait si de mine, ceea ce poate constitui o coincidenta sau o lucrare artistica de forta...Inclin sa cred ca nu e o coincidenta...Te mai citeesc, te citesc...Cred ca e mai bine sa iti decupezi textul de acolo, unde faci trimiterea si...sa-l plasezi undeva aici, eventual drept motto,nu stiu...vezi tu...daca tii la acele randuri...

Originale expresii, imagini, contureaza o afectiva atmosfera poetica...Ma urasc, ma urasc, ma urasc pentru ca sunt atat de emotiva, ca...ma ingenuncheaza, poezia!
Imi e frica sa-ti spun cuvinte mari, dar le meriti...

...(plânsul tău) \"senil\", asa ai vrut sa zici? pentru ca repeti \"senin\", mai jos...
M-a imresionat mult. Mai cu seama, finalul. Pe alocuri imi pare un text decupat dintr-o epistola, chiar dintr-un dialoig pe YM :). As fi renuntat la unele randuri, care nu comporta un mesaj artistic (lipsa carora nu s-ar observa) sau ar putea-o suplini expresii sugestive...Dar, Dar, dar, recunosc: mi-a parut antrenant discursul...

Semnez, evident, cu ambele maini, dar...sunt sceptica...

Da, expresie \"cu greutate\"... Desi am putea sa adimitem imposibilitatea respectiva drept una de moment...

Vezi cum ai scris: \"zi-I\", in rest: :)))))))

Oare sa fie ciclopii lui Homer, uriasii? Uite ca nu ma pot linisti! :)

\"uitați\" e un imperativ, adica \"sa uitam\" sau ti-a scapat pronumele personal (\"-va\")? Nu imi ajunge imaginatie pentru expresia \"am zece uriași și ei au la rândul lor câte zece fete uriașe fiecare\" :( Sau...e un delir, din cauza...canepei? M-a impresionat deosebit finalul, felul cum vorbesti despre energiile pamantului, de care toti avem nevoie...

\"sa-mi prinzi intre coaste abisul\", consider expresia de forta a poemului (abisul care se vrea intre alte coaste, adica inima pustie, ar presupune o alta geneza...).

Sa-mi spui si mie, cand afli raspunsul! :)

Posibil, inspirata de ce ai scris tu, am scris \"sa rezisti\"...Gasesc acum, la recitire si \"căprioară atinsă de sageata gândului\" (eu am zis, ulterior \"la un salt de căprioară a gândului\"), hmmm...sigur sigur m-ai influentat: in general, aveam de gand sa scriu ceva mai putin vesel...
De fapt, m-a rapus poezia ta...cu fiece cuvant, cu fiece expreisie, m-a rapus...

\"Cand te muti la Bucuresti\", mi-a mai pus azi cineva sare pe rana...\"Rana\" e un fel de frica, de necunoscut, deocamdata!:) Cand va aud, intruniti pe acoloooooo! Vreau si eu! Desi nu as recita, lucru stiut, verificat :), pur si simplu, cred ca nu mi-ar fi la fel de plictisitoare viata!...
Nichita, nu am cuvinte in care sa-mi manifest recunostinta, pentru sensibilitatea pe care o ai citindu-ma, pentru incercarea de a \"ma deschide\" si altor spirite...

Ufff!, m-au invartejit predicatiile tale! Mi-au zburat gandurile in toate directiile de nu le mai pot aduna! :) Stilul tau, nimic de mirare! In final: bufff!, am cazut si am simtit pamantul convingator sub mine: \"si de aceea / doar daca / a devenit un artificiu poetic\"...
...Stii ca am tresarit, am reverberat deosebit, ajunsa aici: \"Piveste-ma in ochi / si spune-mi de ce , de ce iti este frica ?\". De atatea ori mi-am ferit si eu ochii de privirile sfidatoare din oglinda! Dar, nu am gasit un raspuns la fel de simplu si de...sfasietor, in esenta sa: \"Imi este frica de ce pot / la fel / cum imi este frica de ce nu pot\"!
...Frica a generat zeitati, mituri etc., etc., etc...\"Ipostazele fricii\" - iata un subiect abia tangibi, al scrisului tau, atat cat sa emotioneze, printre alte \"artificii poetice\", precum bine zici (de la \"arta\", intai si intai, etimologic vorbind!), suportul ideatic al poemului respectiv fiind, in viziunea mea, concentrat in expresia \"daca ai sa iti faci miinile drum\". De altfel, e una dintre multimea expresiilor tale metaforice de invidiat! In semn ca nu sunt invidioasa, iti las o steluta! :) Poate se mai incumeta sa mai zica cineva ceva...

Lucia, ce pot sa spun? Cine nu si-ar dori asa ceva? E o placere - pentru oricine - sa realizeze ca ar sensibiliza spiritul cuiva...E ca si cum te-ai darui...E sensul existentei noastre, daruirea.M-ai luat prin surprindere...Ma simt...placut surprinsa...Am sa-ti scriu...

Lucia, discutam azi dimineata cu cineva pe ym...m-a intristat mult...Poate se joaca, ma gandesc... Dar daca are dreptate, daca nu minte si intr-adevar ii este viata in pericol? Ma simt atat de neputincioasa...Tin la aceasta persoana, atat de mult tin...are un spirit distinctiv...as vrea sa stiu adevarul si daca...as vrea sa pot interveni...

Am...curaj, dar, oricat ti-ar parea de straniu, nu vreau sa lupt, nu vreau sa ma \"agat\", eu...cedez, abandonez, celor care vor proceda invers...

As zice \"straniu sentiment\", nu \"vorba\"...

Ti-as oferi cateva variante de interpretare, dar...teama imi e sa nu incerci sa imi plasezi textul la recomandate, printre cele mai originale si mai merituoase de acolo, asa ca...ramai fara de explicatie! Iti multumesc doar de vizita aceasta a ta...de pasare rara!