silvia caloianu

serban, asta e culmea ce ai vazut tu - \"lesbianismul\" - eu am vazut o fire duala (\"atunci femeia a privit în umbra ei și a crescut un pom\"), eventual, daca vrei, narcisiaca (\"și umbra a avut un gând pe care nu l-a mai spus // așa s-a făcut primul păcat\"), egoista, numai nu lesbiana.
Costin, nu te supara, dar am zambit la cuvintele tale d emai sus: \"dar are minusuri la forma\"...
Parerea mea: poezie demna de retinut! Impartasim sau nu aceasta viziune poetica! :D

In viziunea mea: uneori esti prea sincer, de nu iti mai pasa de poezie - aceasta, oricum, RAZBATE, uimeste, emotioneaza... - si da: \"polemic\", \"polemic\"...

Ma bucur ca am cartile tale, iti multumesc inca o data, dar...te citesc si aici, te recitesc, daca intru in spatiul acesta si nu gasesc delectante noutati poetice. Aici, unde lumea se aduna la \"stele\", ca fluturii la lumina, si unde e pacat - din acest considerent -, e pacat sa nu aprind o stea si aici.

Adrian Firica, nu pot crede ce imi vad ochii emotiei: sa fie asta o poezie semnata de tine??? Atat de altfel, de diferita!!! Ar fi culmea sa tot vin afisand stele dupa Virgil (tocmai am comis una), sa stii insa: abia respir, neratonala din fire si impulsiva cum sunt!

Da, copilul acela de pe coperta tinteste departe! Felicitari, Costel! Sa inteleg ca nu va mai avea loc vreo lansare de carte: nici pe vapor, nici la bordul unei nave cosmice? Tocmai cand am si eu chef de calatorii? :) Sper sa imi ajunga si mie vreun exemplar, deocamdata insa cred ca articolul merita macar o stea de atentie: e vorba totusi de un autor demn de urmarit!

Lansare in aer liber? hmmm...Imi e frica sa ma laud ca vin - bine echipata: in cizme pescaresti, cu umbrela si cu barca - pentru ca eu sunt cu ghinion, de cele mai deseori, cand promit...
Pana atunci insa ne mai auzim, te mai felicit de cateva ori, dorindu-ti cat mai multe recenzii favorabile! :)

Maria, ai un buchet de flori virtuale - deocamdata :) - de la mine si, imagineaza-ti florile tale cele mai preferate!, pentru bucuria sufletului meu, care s-a aflat alaturi de voi, gratie articolului tau! Deosebit m-a imresionat interviul cu Daniel...
Sunt foarte emotionata...
Nu te supara, Daniel, pentru ca mai suparata sunt eu, pe mine insami: ca nu m-am orientat in spatiu si timp in asa fel, incat sa ajung si eu la lansarea cartii tale :( Stiu cum e...si eu m-as fi bucurat sa vina prietenii poeziei mele in ziua cand mi-am lansat prima carte scrisa pe poezie.ro...
Sper sa obtin cartea ta, sper sa ne vedem inca la alte evenimente din acestea, ale noastre. Inca o data: felicitari, Daniel, mi-a parut bine sa te cunosc!
(Multumec, Maria!)

Zilele trecute, in subsolul unei poezii, semnate de catre Radu Tudor Ciornei, spuneam despre acesta: \"consider ca ar face parte din tagma poetilor despre care nu se poate afirma ca risca, scriind ceva, poate doar ca...\"isi permite\" luxul!\". Vin aici cu aceeasi mentiune, desi nici poezia lui Radu si nici aceasta a lui Matei nu sunt repere ale afirmatiei mele. Am spus la general, pentru acei care...chiar asa, cum zice Andu: ar mai avea de citit cate ceva, ar mai avea de...(eheheeeeee!)Tac.

incerc sa disec semnificatia acelui \"scaun\" \"al mortului\". prima rezonanta in mine a fost cea a scaunului electric si nu are ce cauta prin romania, parca (daca e sa tin cont de restul textului). alta idee m-a trimis la un domnitor butaforic, fara putere si, in suportul acesteia, am impresia ca ar veni si randurile ce urmeaza: \"în față lumea să se îngusteze / la fel ca strada copilăriei\" (apropo: comparatia respectiva e demna de premiat aparte!)
strofa a patra poate fi receptata si la propriu, si la figurat. (inca o \"gaselnita\", demna de premiu: trebuie sa fii \"romanie\", ca sa mai \"astepti sa treaca\" un \"caine\" \"strivit\"!).
posibil, ar fi mai \"digerabila\" poezia sevita in strofe separate (dupa cum le zici tu, in mici poeme \"ale lui David\").
alt moment, si mai subiectv: imi displac sintagmele ce contin cuvantul \"freaca\".
incitant poem.

Nu mi se pare nimic fortat pe aici, exceptand expresia \"sculptând amintiri în zâmbetul înghețat / al prietenului ce-și bea vinul printre omizi\". (Chiar daca ai incercat sa \"lipesti\" o scena din realitate.) Mai mult decat atat: gasesc aici imgini originale, pe un emotionant fundal ideatic, reflectand asupra conditiei umane. Atmosfera spiritului poetic oscileaza de la \"pacat\" (prima strofa, foarte interesant spus \"lumina / se oprește descheiată de simțuri / la ora exactă a păcatului\"), la
\"izbavire\" (ultima strofa, \"asteptarea sfarsitului\").

Nu stiu cum de mi-a scapat poezia aceasta: stii ca te citesc si ca nu ratez ocazia de a-ti spune ce cred. Sesizez aici o expresia mai \"usoara\", desprinsa de acele, uneori, \"greoaie\" trucuri verbale, de \"ciorchinele\" grele de simboluri la care apelezi, de regula. Ce m-a imresioant deosebit? Strofa pe care o citez mai jos:
\"cred că Dumnezeu e un perete de sare
pe care-l pot linge între amintirea
nașterii și o femeie care așteaptă încă
să mă potrivească vieții\".
Vreau sa spun ca este una dintre poeziile tale pe placul meu (cu mici exceptii, dar e...expresia felului tau de a fi: stilul!) si sa atrag atentia celor ce, posibil - as ca si mine - inca nu au citit-o.

Nu o data, comentand poeziile lui Radu Tudor Ciornei, am spus ca este un poet egal cu sine insusi, orice ar scrie, ceea ce m-am bucurat sa aud si de la poetul Nicolae Tzone, editorul primului sau volum \"totul pe rosu\" (fapt pentru care i s-a oferit si marele premiu al festivalului editurii Vinea)
Radu Tudor Ciornei, asadar, consider ca ar face parte din tagma poetilor despre care nu se poate afirma ca risca, scriind ceva, poate doar ca...\"isi permite\" luxul!

Ma mir, Vladimir, ca ti se par \"deosebite\" doar \"formulari\"-le citate de tine si inca…separate de contextul cu impact al acestora.

Dincolo de facila idee de personificare a Lunii, gratie vastului camp semantic al expresiilor artistice, am putea descifra, cumva, o pasiune pentru o noua lume, eventual, a sinelui – as zice “reflectoare” (de la “Luna”) – lume, in proces de studiu inca, probabil, desi, persista constiinta unei urme sigure, lasate acolo.

In acest sens imi pare mai mult decat reusita miscarea scenica a realitatii poetice, de la un plan la altul: de la o lume cosmica, incitanta, cu veritabile atribute (muntii, constituind “ridurile” sale, misiunile Appolo, statia Mare Serenitas etc.), la poveste, la magie (“peste acelasi umar / imi arunc batista, pieptenul si sapunul / in apa din fata blocului”) si, in sfarsit, prin intermediuil unei extra-emotionante bijuterice expresii – da, Vladimir, nu oricui reuseste asa ceva! - la realitatatea unei stari de moment:

“Aseara te-am cautat in toate cuvintele miinii mele drepte
ti-am cautat cuvintele ce obisnuiesc sa se ascunda
dupa cuvintele miinii mele drepte
apoi am adunat toate cuvintele
care adorm in mina mea dreapta”.

Sper ca te-am convins, Vladimir, mai stiind si ca…nu ma emotionez chiar din orice…
(Apropo, Vladimir, despre \"zambetul intepenit in creta\": intre timp, nu iti suna altfel?)

si eu am avut, cumva, impresia de \"imagini fortate\" aglomerand aontextul expresiei evidentiate de mine. asta chiar nu e defel pe gustul meu: \"cu colții umezi de sînge și ochii de lapte\", ca si \"hohot de furtuna\", de altfel.

apropo: as gasi nuante expresive - de care am prin poeziile mele - de ex. \"o furtuna hohotindu-si libertatea\" (am zis la intamplare, cum mi-ar suna mie, nu cred ca am zis asa ceva undeva...). sunt constienta insa ca e o chestiune de gust, asa ca...

consider ca poemului i-ar sta bine cu titlul \"cand nu eram un las\" - l-ar exprima (in primul rand) devenind si incitant. (poezia nu e defel \"un hohot de furtuna\", nici tu/personajul-liric nu pari \"furtunos\", \"hohotind\", suna fals, adica, parerea mea...)

nu stiu unde am mai auzit de \"malaxorul visurilor\" (sau \"viselor\" si, poate ca la asta se refera Dan Dediu?).

multumesc de urare/poezie, m-ai emotionat, tu...
:) cerceii mei cu perle erau toti fara de pereche, spre deosebire de ai tai :) ma comoplexez deja sa imi cumpar cercei cu perle, imi imaginez ca neaparat, in cel mai scurt timp, voi pierde unul...

:), sigur, ne vom revedea, sigur!

era aiurea finalul, nu imi placea expresia \"flori din unghii\", desi ideea scontata era moartea - in acel \"suflet\" - se mai puteau desprinde si alte idei...

am schimbat acum, dupa ce mi-am mai plimbat nervii :), departe de computer, imi pare mai reusit spus: \"unde să îmi crească nervii flori pe unghii\" si...pot sa dorm, acum, linistita! :)

:((( Cum nu te-am dat carte cu autograf? Am scris pentru doi Adrieni, una si, alta - pentru Mat. Ia vezi pe unde e ratacita si...verifica: asa e ca ti-am si ortografiat gresit numele? Nu stiu de unde am luat ca nu ati fi chiar dou Adrieni, ci o Adriana si un A(N!!!)drian. M-am uitat, cand scriam, intrebator la Adriana, dar ea a zambit - asa de frumos! - si a zis: lasa asa, e bine asa! (cu \"n\", adica!).
Am cartea lui Mat, este una si pe raftul www.poezie.ro al bibliotecii publice \"Onisifor Ghibu\" din Chisinau, i-am dat si lui Emilian Galaicu-Paun, o carte a lui Mat...
M-am gandit ca, plictisindu-se vreodata, s-ar putea sa vrea sa rasfoiasca si el cartea mea. Dar, daca bine stii ca nu o va citi, ca nu il intereseaza sa o aiba, iti permit sa o arunci la cos. Pentru ce e cu autograf si pentru ca mai am multe si imi pot permite. Nu. Sa o lasi pe o banca in vreun parc. Doamne! Ce mare e orgoliul meu, imaginandu-mi...gata! Tac! :D

Inca ceva: in conditii normale, in contextul celor mai bune poezii de pe site, cand as avea dreptul la un anumit numar de stelute afisat pe zi, cred ca nu as fi afisat aici aceasta steluta. Acum, solicit un pic de atentie, pur si simplu, acestui text, valoarea caruia a fost pusa la indoiala si eu...nu sunt de acord, am alta viziune. Sariti sa contestati...

Sunt obosita, aproape ca dorm si visez ca am remuscari din cauza tacerilor unor cuvinte, ce merita spuse aici...sufletului tau cel mare si plin de poezie!

ce mi-a mai placut sa aud despre \"o iarnă măritându-se sub fiecare bloc\"! m-ai facut sa zambesc...
ai tu cate ceva ce ma intriga...

Rog atentie: nu am fost cu voi, nu am fost inca niciodata la Eliad, dar va urmaresc...
Deci, Doru: corecteaza, te rog, in textul tau de mai sus, in loc de \"Silvia Caloian\", \"Loredana Caloian\". In plus, eu semnez \"Caloianu\". Si nu arat defel ca o fetita :). Numai bine!

E un text literar care impresioneaza...Eu asa vad. Un text artistic, scris de o mana abila, bine exersata...Am impresia ca am mai citit textul acesta, \"am vazut filmu\"...Senzitive imagini. De exemplu: \"Ea era tot aici, înlăuntrul meu, și de acolo vorbea, deși eu nu o mai auzeam, simțeam doar vibrațiile trupului ei care trezeau în mine o fericire nepământeană, aproape dureroasă.\". Te mai citesc...

Il inteleg pe Virgil, pacat insa ca vad pe aici multe-multe propuneri aberante.

Conceptia siteului in care avem voie sa ne lasam si sa primim sau nu comentarii, e una buna, are tenta de cenaclu virtual. Pentru cine nu isi doreste pareri, exista optiunea respectiva.

Daca as fi fost editor nu as fi pandit cine si cui lasa emailuri ca sa ascund acele comentarii, dar as fi pledat pentru ca orice profil sa contina si relatii de contact. E normal, e firesc, e ca si in lumea reala. Oricine se poate apropia de noi sa ne spuna ceva personal. Despre poezie sau nu. Fara sa isi afiseze neaparat in vazul lumii dorinta, care poate avea diverse cauze si...motoare :).

Stranie viziune au unii in ce priveste afisarea stelutelor. Deseori le acorda persoanei, nu textului. Mi s-a tot reprosat si inca mi se reproseaza ca am acordat candva stele oricui, pana si lui Florin De Roxas. Si daca era un text care merita? Am comentat doar! In timp ce multe alte persoane care comit surogaturi, pastise etc. sunt ridicate in slavi, doar pentru ca au reusit sa isi faca anturaj de voga...in gasca sau nu...
De fapt, nu stiu de ce nu tac...Tac.