silvia caloianu

erata pentru concpuzie: \"tremura\". dar e interesant si \"TRENura\" :))

Am trecut si eu, nu o data, pe aici...Bine spus...poetic...
Ai scris, probabil, in graba: \"incepE sa tremure vamILE\".

Ai descris poetic o intensitate emotiva a noastra - a celor mai multi dintre noi, cred! - inclusiv, in comunicarea pe internet, care ne suscita spiritul in mod deosebit. E un text care te patrunde, te capiveaza, iti inculca starea! In timpul lecturii aveam impresia ca e un poem scris de mine! :)

Complicat e sa spun care dintre expresii m-a impresionat mai mult, pentru ca, desi pot exista separat - fiecare dintre ele - se completeaza armonios una pe alta, conturand ideea axiala a poemului.
Viata noastra, intr-adevar uneori capata proportii si semnificatii in functie de cum suntem \"imaginati\": devenim mai buni sau mai rai, mai frumosi sau mai urati, mai optimisti sau mai depresivi, mai tineri sau mai batrani etc.
(Spune-i unui copil, pus pe fapte rele, ca e cuminte, ca ai incredere in el, mangaie-l pe crestet, sa vezi cum te priveste recunoscator ca-i acorzi inceredere...ca-l iubesti! Daca nu se face mai bun peste noapte, cel putin incepe sa se dedubleze, de dragul tau si, e un inceput!)
Altceva: din memoriile apropiatilor unor personalitati despre acestia, nu vedem noi oare si o alta lume, o alta viata a lor, colorata prin subiectivittaea implicita a povestitorului? Dezbaterile ar putea continua: poemul acesta e unul foarte incitant in acest sens! (\"imagineaza-ma continuu / poate asa o sa-mi poti oferi o alta viata\")
Altceva: de ce \"Ultimul poem\"? Deschizi o noua era? :)

Omar al tau imi aminteste azi de Alexandru Macedonski: odata, de ziua fiului sau, i-a daruit un cal...desenat! Pe masura ce ii contura animalului formele cu creionul, il anima, ii da suflare...in poezie! Cine nu si-ar dori un asemenea cal, mai deosebit?! :)
Daca tot a venit fara sifon, spune-i lui Omar sa deseneze o cafea pentru mine, daca se poate! :)

Impresionanta fotograma a timpului! Impresionanta sculptura poetica! Succesiunea piramidala a picaturilor, constiutuie, mai intai de toate, \"inaltarea optica\", palpabilul, materia de la care, ulterior, se va naste si ideea despre aceasta, notiunea.

Te urmaresc. Ti-am citit toate textele. Imi place cum scrii, ai personalitate in ceea ce spui. La fel si in poemul acesta. Ma simt stinherita ca am mai multi cititori decat tine...Asadar, \"Provocarile corabiei onirice\": intre naufragiu si reintrupare\". Pun un semn aici, oate maivine cineva cu dezbateri.
(Nu stiu ce inseamna \"ferestrile\", nu am gasit in dex...explici?)

Ma intreb: daca place atat de mult poezia asta a ta, de ce nu se incumeta nimeni sa puna un semn de atentie si aici? Nu cred ca esti prea rasfatat in acest sens, dar meriti! Numai finalul cat face! Atatea sensuri! Pentru \"zapada\', pentru \"ochi tatuati\" si inca nu cu altceva, decat cu...\"ingeri\"! Felicitari!

Ecograful nu minte! Niciodata nu te vei impaca definitiv cu sufletul tau, niciodata! Intotdeauna vei mai gasi pe cineva strain tie acolo: deranjanta prezenta, provocata, probabil, de spontaneitatea lucrurilor... Fiecare zi din viata e un negativ al mortii...In ipostaza actorului prinipal te vezi pe tine insuti, nu? Cum ar asista oare constiinta ta la propria moarte? Nu stiu ce cred peste un minut: astea sunt reflectiile mele de moment, dar stiu ca voi fi la fel de sincera:) Si nu cred ca ma contrazic izbitor, mai cu seama in afirmatia ca mi-a placut poemul!

Veveritooooo! Daca tot esti in Chisinau, vino si ma ia din fata sticleeeei! Stii ca e sarbatoare mare in R.M. si in oras, si eu moooooor de tristete! Sunt libera pana la ora 17. Vii?

1.Eugen, nici nu stiu daca ma intereseaza sa ma asculte niste marinari \"legati fedeles\" de catargul luminii in general! :) Poate ma intereseaza sa ma asculte unul: in marea lui libertate in a-si alege lumina? :)
2.Tudore, eu cred ca nici ei - prietenul tau si acea femeie - , nu au uitat definitiv, pur si simplu intamplarea aceea e atat de nesemnificativa acum pentru ei, incat nici nu le trezeste hazul! :) Altceva e ca pe tine te-ar putea inspira subiectul! Indiferent de emotiile pe care le ai, nu? :) Sa traiesti asemenea senzatii si sa ratezi sansa de a le valorifica artistic?! :)
Mi-a parut bine sa va aud! Mai intrati!

Vad ca nu mi-ai oferit, de data aceasta o reteta, Adriane: ai notat-o doar pe a mea! :) Iti multumesc de vizita!

Ma deruteaza discursul poemului tau...L-am citit de mai multe ori si am ajuns la concluzia ca mai bine ai renunta de tot la semnele de punctuatie. In caz contrar, daca pui punct, trebuie sa incepi urmatoarea fraza cu majuscula...Expresia dintre randurile 13 si 22 observ ca nu contine predicat... Altceva: mie nu-mi suna prea bine in context expresia \"am dat de tine si apoi mi-am complicat soarta\". Poate omiti cuvantul \"apoi\" sau vezi tu...Si mai vezi \"dorinta\" aceea de a fi prooroc, in acelasi timp, cineva urmand sa-ti \"indrume calea\".

Interesanta poezie... Hmmm...\"ca un burduf de branza putreda si verde\"...Erai cumva pe post de penicilina? :) Ah, cum se mai dezlantuie imaginatia in timpul lecturii acestui text! De nu se mai opreste nici dupa! Felicitari!

Chiar de la primele cuvinte poemul captiveaza cu \"sinceritatea\" inedita a metaforilor. De observat: forma cursiva a gandurilor se inscrie intre parametrii \"cred\" si \"nimic\"...M-a impresionat frumos, raman cu un gust dulce-amarui pe suflet! :) Felicitari!
(Vezi daca nu vrei sa renunti la cuvantul \"incet\", din finalul taxtului, pentru ca ai pe aproape spus \"aud inca tacerea\".)

Bizar! A doua oara azi imi dispare steluta pe drum! :( Mai incerc!

Tu esti? :) Ma uimeste, in ultimul timp, duplicitatea ta stilistica! Azi mi-ai luat respiratia cu acest poem! A ramas in mine fiecare litera a lui! Nu! Erau! Erau si in mine, semnele acestea, erau, stiu bine, in aceeasi dezordine, din care poti edifica un crucifix dedicat sublimului! Numai ca eu nu am avut puterea ta! Felicitari!

Recunosc: mi-a placut, m-a impresionat inca de la prima lectura, dar nu aveam cuvinte! :) Poate, penru ca mi-a placut prea mult? Se intampla si as ceva, nu? :)

Eu cred ca e blestemul unei cautari interminabile! :)

Florin Halalau, cred ca tu esti acum un copil (al unei noi lumi) care \"si-a turtit nasul de vtitrina\" cu gandul la pace! Pentru ca astazi copiii lumiii, spre cer filme de groaza si jocuri cu tematica razboiului...Acel ce gandea \"linii\", a inventat simbolul pacii in porumbei la comanda comunistilor, a fost o intamplare de care ii placea sa rada cu prietenii care il suportau si pe care ii suporta el din cand in cand. Am citit in memoriile iubitei sale si despre argumentul absurd al acestui simbol, argument invocat de catre Picasso: porumbeii sunt pasari agresive...
Oricum, e frumoasa poezia ta! Pentru ca a scris-o un copil cu gandul la copii! Si, e de remarcat: prima poezie mai lunga! Simt ca...ti s-au adaugat si cuvintele! Felicitari!