îmbrățișând aceeași pernă

Descălecarea liniștii-aici soluție perfuzabilă...- în timpuri mai bune...
Interesantă imagine, Sireno!
Dincolo de negarea orbitelor, rămâne noaptea-de fapt nopțile - filigranelor încolțite în câmpii de întuneric...
Întunericul - însă - acela special, în doi!
Așa că...
nu te opri, sireno!
Marinarii te ascultă legați fedeleș de catargul luminii!

Versurile tale, dragă Sireno, mi-au trezit amintiri vechi și vechi senzații. Într-o dimineață, pe cînd eram mai tînăr și ferice, după un chef monstru, eu și un bun prieten ne-am trezit îmbrățișînd aceeași femeie. Privită din afară, scena cu poziția noastră părea cam indecentă. Am dat vina pe excesele bahice, pe tinerețe, și am încercat să uităm.
Ei sînt azi căsătoriți, se înțeleg de minune și probabil că au uitat acea noapte de pomină. Sau n-or fi uiat-o? Cine mai știe...
\"să mă uiți acolo pe marginea aceea roză de pat\" ai imaginație, nu glumă!Mă raliez părerii lui Eugen.
Mulțumesc pentru senzație!

1.Eugen, nici nu stiu daca ma intereseaza sa ma asculte niste marinari \"legati fedeles\" de catargul luminii in general! :) Poate ma intereseaza sa ma asculte unul: in marea lui libertate in a-si alege lumina? :)
2.Tudore, eu cred ca nici ei - prietenul tau si acea femeie - , nu au uitat definitiv, pur si simplu intamplarea aceea e atat de nesemnificativa acum pentru ei, incat nici nu le trezeste hazul! :) Altceva e ca pe tine te-ar putea inspira subiectul! Indiferent de emotiile pe care le ai, nu? :) Sa traiesti asemenea senzatii si sa ratezi sansa de a le valorifica artistic?! :)
Mi-a parut bine sa va aud! Mai intrati!

Perfuzii de incredere, perfuzii de iluzii, perfuzii de durere, de incertitudine, de roz ori rozachiu...
Deconecteaza-te, Sireno! Si nu-ti mai nega orbita, incapatinato!:)

Cu mult respect,
Veverita...:)

Veveritooooo! Daca tot esti in Chisinau, vino si ma ia din fata sticleeeei! Stii ca e sarbatoare mare in R.M. si in oras, si eu moooooor de tristete! Sunt libera pana la ora 17. Vii?

a fost doar o stea, ce naiba...:)