Poezie
celui care pleaca
...
1 min lectură·
Mediu
cred ca-mi uitasem zambetul
langa patul tau pe noptiera
acolo unde obisnuiam uneori sa-mi astept doza
de delir
tu ma injectai cu tandrete
era frig era atat de frig
doua picaturi de iluzie
in forma lichida
dureros de dulce-ti era surasul
cautandu-mi vena doua ore de extaz
inchiriat
pentru nopti de ocazie
cand ne urcam pe stele si nu mai stiam
ce culoare are suferinta
nu eu nu plangeam eu imi vandusem constiinta
demult
nu mai zaream vreun dumnezeu
defunctul nostru univers de crini in care
se intampla s-adorm
m-a renegat
iar ochiul meu bolnav de fericire
l-ai suspendat pe-acelasi cer
spre alt apus
atat de bine iti aud inca tacerea
aici e-atat de noapte uneori
pasesc incet spre casa pasesc inca
spre casa
si nu mai pierd
nimic
023.818
0
(Vezi daca nu vrei sa renunti la cuvantul \"incet\", din finalul taxtului, pentru ca ai pe aproape spus \"aud inca tacerea\".)