silvia caloianu

azi a nins cu fulgii aceia mari niște uimiri copleșitoare niște halate albe în ferestre o carte se scria în mine cu tine alergând olimpic din pagină în pagină de parcă o primăvară cu dinții

eu nu sunt o lalea de plastic roșind pe zăpadă emblematic și nici doar o baltă fierbinte mobilă de sânge cu memorie pe albul defibrator eu sunt energia mâinilor tale polemizând cu

poate că trebuia să mă feresc din calea ta ginghis han știu că s-ar scăda în pulberea mea fel de fel de mirese ca niște vrăbii spargi blocuri de piatră zici terapia râsului te cred stau și

revii / din pădure din munte din tine pentru că nu se poate nu e defel recomandabil să nu revii ca mănăstirea shaolin îți sunt umerii se spune că îmi vei conduce lumea ca pe o mașină îmi

hai să ne legăm la ochi cu ceva nedureros copiii sângelui nostru vor să se joace gata nu mai pot orbii își aruncă de pe ei hainele buzele noastre pacea mănăstirii putna când călugării își

ai plantat în mine mașina răsăritului de soare dar nimic nu funcționează fără tine aici niciunui lucru nu pot să îi cer să îți uite mâinile vezi ce ți-au făcut mâinile tale din care am ieșit

intravenos domnul meu special pământul meu inflexibil o fi murit balena cu ceas inerția genetică o fi de mult un monitor calcaros de care vin să își sprijine visele pești mărunți îndulciți de

mă topesc-retopesc pe detalii de nu mai pot e o seară de creație am lăsat îngerii în voia lor să mă serbeze unul s-a oprit ca o ciocănitoare pe tâmpla mea ca o ciocănitoare hai fii

eu nu mă omor perseverând în materie cazuistică privește-mi buzele ți-ai strivit o moarte gravidă pe ele atinge-mi oasele cu aerul gurii tale și azi privește-mă nu o să plâng tristețea ta nu

e ora când ochii mai vor și să doarmă dar iată cum iubirea mea își ia micul dejun pe un site oarecare mă uit la el somniferul își șterge mâinile de pijama și mi se laudă cu litere vesele sunt

în ultimul episod ne vom distruge fantasmele butaforiile vom căuta niște obiecte cu relații mai stabile îți voi spune uită hai să mizăm pe calul de foc al cerului pare inteligent are

camera mea e verde pașnică nicio plantă carnivoră somnul intră în mine ca într-un hotel cu tot cu umbră și iar un plâns dureros-dureros persistent îmi leagănă abia sesizabil pereții îl

opriți caruselul vreau să cobor opriți muzica opriți coșmarul treziți-mă ăsta nu e filmul meu nu e rolul meu eu nu dresez vipere să plece spectatorii ajunge niște mâini delirând niște

aveai ceva din giacomo balla inventai și trenuri de păsări și ore de hârtie le strângeai în pumn râdeai le aruncai la coș iar asta întotdeauna coincidea cu promenada lui sfăntu' ilie prin

prima dată am văzut marea la optsprezece ani îmi scriam jurnalul pe genunchi în vaporașul acela alb cu care ne întorceam în oraș tot mai senzuali despre asta îmi zicea să scriu mysha aruncând

am în față un pahar cu apă o cafea orientală și o dimineață ca o cămilă prin sihăstrii cerul e plin de spini vara e o leoaică lasă urme de sânge pe asfaltul transpirat am în față un pahar