ca o tablă de șah

Chiar asa , ma oprisem si eu la \'\'sufletul hasurat hasurat\'\' , a spus altcineva inaintea mea, mai bine. Tare mi-a mai placut.

Finalul mi se pare absolut fascinant!!!Nu numai:)....intreaga poezie curge atat de frumos!
Felicitari Silvia!
Eu cel putin,intotdeauna am ochii plini de uimire atunci cand te citesc...uimire si placere!

Ce galop sa te mai ajunga? Pictezi in cuvinte. Felicitari! Ce putin ai pana sa ajungi in inima ta..A ta... esti din ce in ce mai mare!Intelegi tu ce vreau sa spun.. Cartea , viitoarea ar trebui poate sa aminteasa de caii..acestia..altii, dar oricum caii tai...

Plăcut jocul tau de sah. Ingăduie-mi te rog:

Mutam diagonal nebunii
Și caii în zăbală îi jucam,
Sub turn, cădeau pe rând pionii,
Doar unu în Regină-l transformam.

Calimero

Deep inside me, lumini si umbre, incertitudini, dar tabla de sah pastreaza regina,controlul, autocontrolul e suveran.
Silvia e o poezie reusita, ar merita o critica literara mai pertinenta decat cuvintele mele.
Repetitia din final\" hasurat la infinit\" e leitmotivul poemului.
Optimismul e exprimat printr-o sintagma reusita: \" femeia de ploaie\".Unul dintre motivele ploii ar fi caderea, la tine e purificarea.

Ai clopotei la usa cand intru? Suna asa frumos si o doamna sobra ma priveste oarecum distanta - a inceput sa ploua la Viena langa Prater si la Curte ferestrele sunt mereu inchise - ca arunc pentru o farama o privire dincolo de aerul metereze...Stiti la expozitia asta nu va puteti uita asa...Imi la sochii la usa, imi scot incet inima, coastele, vibratiile - de doua ori cate opt si de doua culori - si incep a pipai incet coapsele tale si ochii tai de noapte si sanii tai deschisi la antisimetrii...lacrima la sfarc unu...Sarut la gamba doi...Oftaturile nu se pun desi apas regulat pe marginea inimii - nu furam la varsta, nu putem - si secundele trec parca mai abitir...Eu pe mine ma voi invinge la final desi inainte de toate cineva imi tot schimba culorile la viata...Cand rai cand iad...cand agonie cand extaz...\"Je tue je vue\"...

1.te admiram în turnuri de tăceri povestite
fulguite printre metereze
până dincolo de lună

2.te admiram în turnuri de tăceri fulguite
povestite printre metereze
până dincolo de umbre

Multumesc, Lavinia, ai avut dreptate!Eram cam somnoroasa, cand am scris textul acesta, am facut mai multe remanieri, dupa ce l-am publicat...Tot nu gaseam un echivalent expresiv pentru \"sangerau in fasii resemnate\"...Acum, imi convine sa zic asa: \"se insingurau in fasii resemnate\"...

Pur si simplu: va sunt recunoscatoare ca nu treceti impasibili pe alaturi! Va citesc si eu, desigur, desigur...stiti doar!

Cosmine, cred ca nebunii mor frumos pentru ca nu mor stupid, cand \"se mor\": mor inainte de moarte, nebunii...
Surprinsa de trecerea ta frumoasa pe aici!

Ma revolt! :) Mi s-au \"aprins\" aici patru
stelute, dar langa titlu apar numai trei! Mi-a venit ideea sa atasez aici o poza si am observat... :)

Mi-a placut mult. Nu inteleg insa de ce te revolti? Nu-mi spune ca numarul de stelute este important pentru tine, Silviaaa!
Uita-te la cuvintele cititorilor, nu sunt ele de ajuns?
Imi vei raspunde oare...
\"întotdeauna se găsea câte o femeie de ploaie
să-mi iasă din inimă\" ? :)

Cu prietenie,

Geta

Geta, ma plictisesc! Nu am voie sa glumesc? Cum aveai sa-mi citesti si tu poemul?:) Si, poate vreau sa stiu: a cui stea nu a fost din toata inima? :))