Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cum să mai spun că amazoana

"cântec în stația zoo" (ed. vinea, 2014)

1 min lectură·
Mediu
respinsă de cuvinte vin la tine respiră-mă
dintr-un amalgam de anotimpuri asimptomatice
prinde-mă prinde-mă prinde-mă
să îți fiu doar ție
din lumini și întuneric eu cea care știu
atât de bine să îți potolesc hergheliile
sângelui vertiginos
cum să mai spun că amazoana
asta
neastâmpărată
chiar nu mai are loc
nu are loc
de prea mult soare
în mine
26.09.03
0116642
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
60
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

silvia caloianu. “cum să mai spun că amazoana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/52054/cum-sa-mai-spun-ca-amazoana

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

W
wqa
e genul de poezie la care eu nu pot comenta prea mult dar simt în compensație.
...\"unde știu atât de bine să-ți potolesc în sângele vertiginos
hergheliile\"
numai bine!
0
@monica-mihaela-popMP
Distincție acordată
Monica Mihaela Pop
Ei, Sireno! Cum mă obligi tu, cu trăirile tale, că întorn din somn o stea și s-o prind cu un zâmbet luminos, pe coapsa amazoanei exilată din tine!

Frumos!
0
@anton-potcheAP
Anton Potche
Această poezie seamănă cu un fluviu de lavă care în drumul său spre vale aprinde (sper) cuiburi de flăcări în inimi (o inimă anume?) răcite.
0
@dan-tristianDT
Distincție acordată
dan tristian
Sublim!
0
@olteanu-irinaOI
Olteanu Irina
Un amalgam foarte frumos de contraste.
0
@alina-manoleAM
Distincție acordată
Alina Manole
Este una dintre cele mai bune poezii scrise de tine! Superbă, mai ales prima parte:

lasă-mă să-ti îmbrățișez stafiile inimii derutate
pentru care știu să mă nasc uneori
dintr-un amalgam de anotimpuri asimptomatice


Felicitări, Silvia!
0
KL
Koala L`Impure
m-a impresionat foarte tare, silvia. finalul este minunat, melancolic, as putea vedea in amazoana neastamparata copilaria ce nu mai are loc \"de prea mult albastru\" (\"the blues\") si, si ... pot gasi o multime de semnificatii dar mai ales, sentimente.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
M-ati impresionat!
octombrie, ca niciodata... :)
Trandafiras: chiar din somn ai \"inturnat\" steaua? :)
Anton Potche, Olteanu Irina, sunt surprinsa de vizita voatra, mai intrati!
Filip, chiar ti-aplacut?:)
Alma, chiar ma bucur sa te descopar atat de sentimentala! Si...stelutra ta e asa de...deosebita! :)
Eugen Suman, ma bucur ca ai vazut si altceva decat am gandit eu! Mai intra, te mai citesc si eu!
0
CS
Ciobanu Sergiu
Isi despletise la marginea firelor de iarba insasi pasul sau alb, dezghetat in mod special pentru aceasta ridicare albastra de iarba si verde de cer...crestea cerul printre firele de iarba, se curgea albastru pana la gleznele ei albe...curgeau clipele, mangaind aripele...si numai la un apus, si numai uneori, strigatele se auzeau ascutite si prelungi...taie fasiile lacrimilor? taie...
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
...\"pasul\" \"alb, dezghetat in mod special pentru aceasta ridicare albastra de iarba si verde [trezire] de cer...\". Ce zici de \"verde [trezire]\" a cerului?
Ce ce nu-ti continui \"culorile infernului\"?
0
@gabriela-marieta-secuGS
Gabriela Marieta Secu
Silvia si caii ei de foc
Lacrima de Prut
Si nici un pod...
Doamne, cum ma faci tu prin poezia ta..sa ma intorc in slbaticia libertatii...printre cai salbatici... si nu numai... iti multumesc... Gabriela, respir parca urma comorilor de odinioara cu o nostalgie a unui viitor ce sta sa vina...candela de dor si tainic lumina...
0