Silvia Bitere

ce să spun... o poveste reală scrisă de Pal, în stilul pal, care nu este deloc pal, ci al naibii de viu.:)

Cu prețuire,
Silvia

De acord cu Ștefan și eu. Cafea amară, cafea dulce, brânză sărată, brânză dulce, chiar dacă aparent sunt uzitate, ele dau o notă clasică de noblețe pe vers, acel naiv-decorativ, f. important în derularea faptelor.

Un poem sensibil așa cum ne-a obișnuit Maria de fiecare dată. Fără prețiozități, versurile ei întotdeauna mișcă prin simplitatea fără de care am uita că suntem oameni.

Cu prețuire,
Silvia

Din Decebal ne tragem, prin Traian de scurgem. Timpul este o clepsidră prin care se scurge primăvara din noi. Iată, un cântec al speranței picurânde.

Cu prietenie,
Silvia

Claudia, eu spun ce mi-a plăcut, restul, firește, le știi tu pe ale tale:)
Prin urmare, citez:
\"aveam așa o stare de neliniște îmi ziceam
vezi
vezi cum uiți lucrurile cele mai importante\"

\"aveai zâmbetul ăla
după sex
și mi s-a făcut ciudă pe tine\"

Silvia

\"dezgoliți până la iluzie
frământam drumuri
în sângele apelor\" - superb!

Silvia

deci, să-ți ofer și ție o pastilă mică și mov?:d

deci, să-ți ofer și ție o pastilă mică și mov?:d

Maria, traiectoria curbă a destinului, ne ajută să înțelegem viața, cum că nu este o linie dreaptă.
Sentimentul ne ajută să ne putem înscrie în niște coordonate.
Peste toate acestea plutește un pimbiu imaginitativ, posibil o culoare?:)

Cu prietenie,
Silvia

lol,
am zis și eu despre textul tău, precum Laurențiu din apocalipsa cozană, că nu prea avea ce:d
Ca să ne înțelegem: o broască, două broasce:)))
Sunt o vacă, hai că am plecat!

Bun de bun textul.
Mai trec. \"Sunt pe linia de plutire\"
Am zis?

Călin, Francesca va rămâne lângă soțul ei, dar sufletul ei va fi mort!
Iată ce prăbușire reușită (Fil și Francesca)sau ce \"boală prosperă\" cum ar spune și H.P. Bengescu în muzică de Bach. Concertul se va ține în saloanele lui Drăgănescu dar numai pe fundal muzical căci la funeraliile Siei numai Bach se auzea, fapt că a avut loc \"un concert deși autoarea ne lasă în suspans ca fiecare să-și tragă concluzia. Dup părerea mea concertul s-a ținut. Iar Olivia, ar fi fost drept, să nu fie folosită nici măcar dintr-un orgoliu masculin al lui Fil, doar pentru a-și ascunde dragostea neîmplinită pentru Francesca. Rochia neagră a lui Amy este doliul lui Fil. Asistă așadar din timp la propria lui înmormântare. Iar pentru Francesca, ceașca-lăcrămioară nu se mai poate lipi niciodată.

Silvia

Mulțumesc și eu domnului Liviu Nanu pentru răspunsul dat comentariului meu. Probabil comentariul meu, mă repet voit, este invizibil, că prost nu pare a fi scris, părerea mea. În rest, a fost un comentariu sincer și mai cred, cu scuze de rigoare, că și de bun simț, în raport cu faina cârciumă:). Dacă a sunat altfel, înseamnă că așa a sunat. Dar și tăcerea este un răspuns, nu-i așa?

Cu scuzele unui deranj matinal
a nu știu câta cititoare,
Silvia

P.S. să nu se perceapă drept un mesaj ironic

\"rănile nu se vindecă
niciodată ziua\" iar noaptea sunt mai puternice, nu-i așa? Dacă nu dormi, sunt mai puternice și nu ai decât perna lângă tine.

\"ne vom uita numele unul într-altul
pe rând\". Da, rara. Pe rând. Că de nu, de atâta lumină vom înnebuni din propria noastră lumină.

Pâș, pâș, păși un spiriduș,
Silvia

Liviu Nanu, mare povestitor!:)
Păi de unde să încep eu să comentez cum mă taie capul, că doar de se întâmplă să greșesc, mă iau de mână cu Micăle și oi trece clasa la paștele calende.
Fac și eu abstracție de Dan a lu Nașu, și mă gândesc așa poetic, adică puțin aplecată spre veioza care-mi luminează fața suavă, și zic: cum dracului, de ce nu apăru și Mercedesa în poveste?
Dau fuga și-n Sibiu, să cumpăr țoale scumpe, de firmă și mai ales ador pantalonii cu vipușcă, \"pana mea\" cum bine zice Dorin Cozan într-o apocalipsă ce se petrecea acum nu știu câte secole în urmă sau înaite, prin Vaslui.
Da mă opresc în târg, la Ruși (\"la ruși\" este un bazar cu ciurucuri - evidente rusești (sau de ale lor) și ce crezi că fac, că tot era frig, cumpăt \"3 perechi la 1 leu\" de șosete chinezești. Mă așteptam să fie rusești, dar vorba lui Dan a lu Neacșu: \"Adică ai cam avut noroc de ghinion\". Da, ghinion de neșană, Neacșule!
Și bravo lui Săndel! Și eu am ceva cu învățătorii ăștia, că mă punea una, care venise la schimb în locul bunei mele învățătoare(săraca, răcea foarte des și trebuia să fie tratată acasă cu aspirine; în fine, ar mai fi, lumea spunea că și-o cam trage la măsea - cârcoteli, Micăle, fată!)să fac un exercițiu la matematică care se termina cu infinit în coadă. Eu țineam creta în mână și mă uitam pe fereastră. Hei, fetito! La cine te gândești? La Făt-Frumos din Lacrimă? Nu știi carte! Ia să văd ce note ai la alte materii..., ș.a.m.d

Îmi place să te citesc cu mare plăcere. Și mai știi de ce? Îmi place să râd acolo unde nu ai voie să nu râzi și acolo unde întâlnesc glume proaste, spuse bine de oameni deștepți, și iar evident și aici.

Hai dracu, noroc!

Cu deosebit respect,
Silvia

Ce îmi place în mod deosebit la aceste \"Seri ArTgotice\", este acel melanj între poezie și fotografie. Din ce ne expune Călin, aici pe site, și nu e puțin lucru pentru scriitorul de bun simț, înțelegem un Liviu Nanu talentat și modest(așa cum îi șade bine omului adevărat,răspunzător cu Bicuță și a lui cârciumă faină, înțelegem și un Silișteanu-boer, de la \"Curțile Poeziei de Dincolo, dar de Aici\", o doamnă Reiter, pe care am avut plăcerea să o descopăr în cadrul virtual al cenaclului \"Virtualia\", alături de Alina Manole (coordonator drag mie ca om și poet) și multe alte nume cu valoare și cuvânt în poezie. Mult respect și grație Mariei--Gabriela Dobrescu, un suflet aparte printre noi.
Pentru toți cei prezenți la Sibiu, un citior Agonia, așa a considerat să scrie în această zi și nu altă dată, despre cum vede el cronica sibiană a lui Călin Sămărghițan; una specială. Felicitări!

Silvia

felicitări și mult succes pe mai departe!
Să auzim de bine și să ne povestești și nouă despre cum ar fi dacă...:)

Silvia Bitere

cu plecăciuni mă simt onorată să primesc în dar \"premiul tău\". Asta dovedește că printre noi există oameni care știu ce înseamnă să te ții de cuvânt.
O descriere a universului meu poetic, dacă vrei, așa de frumoasă cum ai transpus-o tu în vorbe alese și talent, numai cuvântul o putea face prin forța și harul lăsat de Dumnezeu fiecărui om în parte. Noi suntem diferiți dar unici pe pământ. De aceea consider un act de curaj ceea ce ai făcut tu azi pentru mine și nu e lucru puțin. Adevărata noastră identitate ne este sufletul iar eu am ales să-l prind în poezie pentru a mă bucura de mine în special, iar apoi să vi-l dau și vouă atât cât fiecare poate duce și-l poate înțelege.
Consider că orice om își are meritul său atâta timp cât cunoaște limita propriei sale rațiuni.
Am să las pe pagina aceasta versurile care mă descriu perfect și cu asta mă înclin încă o dată în fața ta, nu ca la un rege, nu ca la un împărat, ci ca la un om care a trecut prin gândul meu așa simplu, așa omenește. Tu ești Călin?
Da, împărate!

\"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate.\" (Omar Khayyam)

Silvia BITERE

La prima vedere, citindu-l, am văzut o fetișcană furând mere din traista unui ciobănaș tânăr. O poveste despre o inimă veșnic tânără. Despre o femeie și un \"pădurar cu inimă verde\".
Povestea -dantelă:\"își aduna în batiste de dantelă
visele risipite într-o iubire adânca
și scria cu ele o poveste\"

Imagini frumoase, de copil, de poveste.
Iubesc poveștile!

Cu prietenie,
Silvia

Ce mi-a plăcut: \"Waldo tușind suprarealist\" - unde Waldo este și el cam suprarealist, să fim realiști totuși.
Apoi, unde mă încurc, doar un strop la: \"ea își fumează indiferentă sentimentele\" - mi se pare o construcție destul de uzitată. Totuși mă văd salvată de \"rotocoale gri\", și asta mă face să o văd și pe Olguța cu \"văile și movilițele trupului ei\"- frumoasă comparația (trupul ei precum văile)
Spre final, fiecare avem Dumnezeul nostru și uneori aceste spamuri ne dau așa o fericire imensă.
Uite, dom le,că sunt și eu norocos până la urmă:)))
Îmi mai place și metafora:\"Luna ca o cremă de zahăr ars\"

Cu placerea de a te fi citit,
Silvia

\"merg pe stradă în spatele meu soarele animal credincios
cu fiecare pas mă fac mai mic pînă ajung acasă devin o stradă\" - versuri grele, bune de bătut în cuie, pe un perete, oricare... Imaginea de un real dur - ajung acasă devin o stradă - nesfârșitul cu ale lui, soarele: ce mai contează, apoi clișeul - strada - Ca o teamă, frică de \"știut\" dar da, mă pipăi, încă sunt eu, îmi aud respirația. Trenurile nu au existat niciodata, Emil, doar mărțisoare cu acei coșari, mai ții minte? sau cu gărgărițe.
Știi că îmi place cum scrii. Mi-am permis să-ți las o primăvaă, hai două, pentru măcar două fraze pe care le iau cu mine. De altfel îți iau tot textul:)


Silvia