fericiri mișcătoare

Poezia de liniște a mea, din noaptea asta primă. Sălășluind în ea ca-n pături moi de seară. S-asculți \"nisipuri albe\", \"tandrețea complice\", să te \"dezgolești până la iluzie\", acea margine inefabilă a propriei ființe surprinse.

Să străbați cu talpa goală a gândului drumul spre \"sângele apelor\", apoi să spui: da, aici voi sălășlui preț de o viață.

Fericirea e \"mișcătoare\", aidoma nisipurilor care înghit.

\"ochii noștri/povesteau timpului\"
Întotdeauna am crezut cu tărie că poveștile deosebite se pot citi doar în priviri. Și așa cum spuneam mai demult timpul știe să aștepte poveștile.
Cu drag de poezia ta, Maria

prin ochii voștri va trec poezia cât va fi poveste.
cu drag vouă, cei care luminați peste nisipuri.
rara

\"dezgoliți până la iluzie
frământam drumuri
în sângele apelor\" - superb!

Silvia

mulțumesc!
rara