Am întrebat vântul de ce plânge
Și mi-a răspuns cu lacrimi de ploaie
Am vrut să știu cine, ascuns, strânge
Curcubeul , seninul și ziua vioaie;
Am căutat postavul verde și pur
Din limpezimea
Zâne bune sau nebune
Vâturate-n vânt nebun
Legănate -n val cu spume
Joc de iele , joc străbun.
Vâjâit în ploi de stele
Pe o harpă de carton
Visele purtate-n vele
Prin iluzii maraton.
Și
Și ....va rămâne valul, risipit în ape...
Final de epopee, doar într-un episod.
Un văl de nepăsare, sfâșiat pe pleoape,
Șirag de lungi speranțe,trudite intr-un nod.
C-o renunțare lină, timpul,
Strivită-n cupa vieții,
de-albastrul din etern
ce-și dă tributul ceții,
iubesc, râd și mă tem.
Îmi strig descătușarea
și chem alint străbun
în van, căci alinarea
nu-i în trecut,
Iubite
În seara asta adună palmele
Căuș de tandrețe
Și asrâmpără-i setea
Arzătoare
Cu multă blândețe!
Iubite
Împleteste-mi cunună de
Șoapte fierbinți
Și- nvăluie-mi inim- amețită
De
sunt umbre pale care dor
te-nvăluie in vorbe mute
sunt așteptări în fum de nor
petale seci neașternute.
poteci ce-ar fi vrut să fie
dar s-au strivit în infinit
lăsând durerea ca simbrie
Azi m-am simțit condor...
Condor în gânduri,
Condor în suflet...
Au căzut lanțuri,
S-a destrămat văl
Și zborul e cântec
Și dulce destin,
Închinare
Spre albastrul senin...
Triumfă un
Am coborât anevoie
scărița-n spirală abisală,
spre-o inimă vestală,
vrăjită de stele în ploaie.
O stea e un gând,
un țărm risipit de maree,
o lacrimă în idee,
negoț: ce cumpăr, ce
De-ar fi să nu te mai iubesc
Cât m-aș urî pntru ce-a fost
Pentru tot jocul fără rost
Pentru intensul ce-l trăiesc.
Atunci în gând fugar și trist
M –aș ghemui să mă ascund
Și amintiri le-aș
Închid abecedarul strâmb
și lăcuiesc o bancă părăsită,
ca visele, pribege ,
pentru-o clipă
în nouă viață....
să se lege!
M-adap din soarele vestal
și seva mi-o hrănesc
c-o floare,
Toamnă
Doamnă
Mincinoasă
De frumoasă,
În panere adunată
Ești bogată.
Pentru cine?!
Pentru mine?....
Nu-s poeți să nu te cânte
Cu tablouri să te-ncânte
Cu priviri din avion
Prin ferestre
Între pagini prăfuite
Am uitat un ghiocel
Ce-oi fi avut în minte,
Floarea sau vreun menestrel?
Răscolesc în amintiri
Florii să-i ofer destin
Poate lacrimi sau zâmbiri
I-au fost clipă de
De pana mi-e muiată-n sânge,
mă voi opri să las un strop
spre ochiul cel dintâi, miop,
spre aripă ce adierea strânge.
De pana mi-e muiată-n cer,
mă voi opri o clipă de abis
pe
Lascive întrebări în gânduri necuprinse
Priviri spre ieri , dureri spre mâine duse
Venite din tumult de amintiri rescrise,
Catete în refren perpetuu, orbital închise.
De-i viața un destin din
Noapte adâncă.....cenușa smolită cu tenebre umbre....foșnet de monștri in peșteri umede...zbucium...Un văl greu se prelinge pe trup, și trupul se cutremură...și ființa tresare...și e pâclă..și
SN