Serban Stanescu

O posibilă cauză a prezenței în Atelier, este ortografia. Am mai semnalat acest gen de omisiune: după orice semn de punctuație, se lasă spațiu. Erori de metrică foarte dese. Poezia rimată, are reguli precise. Muzicalitatea unui poem, este dată de metrică, în primul rând. dacă la rimă se mai pot face excepții, metrica deranjează. Eu prefer să mi se sugereze o idee. Îmi displace când mi se impune cu forța. E un fel de a mă cataloga aprioric. Chiar mă cunoști atât de bine încât să-mi sugerezi că în comparație cu tine mai am multe de citit? cam asta reiese din finalul poemului: \"Bă, mucoșilor, puneți mâna de mai citiți, lăsați poezelele! Uite bă la mine ce artisic mă dau în litere!\" :(
...N-aș zice că e chiar așa. Ești ferm convins că știi ce înseamnă A FI intelectual?
\"Ce ne ridică de la gradul de animal
Făcând din om un intelectual.\"
Afirmația asta e cea mai clară demonstrație că mai ai mult până să afli. Ca intelectual, un minim de modestie ar trebui să te caracterizeze. Ca artist, a tinde spre mai bine, trebuie să fie starea naturală. Ori, această poezie sună prea sentențios: o lecție de \"ce și cum\".
Multe rime forțate. Cineva, spunea \"ce din coadă au să sune\". Poemul se cheamă \"Criticilor mei\". Autorul însă, avea atât de multe de spus, că a rămas în istoria literaturii universale...
Rescrie poemul. Am reținut ideile, dar tonul dictatorial, atoate-știutor, o să deranjeze pe mulți, dacă nu cumva a și făcut-o...
Mult succes!

Daniel=
Adevăr grăit-ai! Mulțumesc pentru trecere și atenționare!
Alex,
Mulțumesc pentru trecere! Cât despre virgule, am mai scos vreo două. Totuși, virgula este o modalitate de a sacada textul. Adică, exact ceea ce voiam. La început, ea înlocuiește repetiția, formulă care mie nu îmi place aici. \"Mi-aș fi dorit să..., mi-aș fi dorit să, etc., sună aiurea.
Aileen,
Superbă continuarea. Am scris noaptea (Ceasul de la comentarii se pare ca a adormit undeva în sânul lui Moș Nicolae 2006 sau cam așa...) și nu am văzut textul. Mă bucur mult că ai ridicat mănușa! Nu mai lungesc, observațiile sunt la textul tău. După ce faci corectura, eu cred că va fi OK.
Scrie-mi pe sserbanro@gmail.com, să nu aglomerăm aici cu eventuale off-topics.

aceste vremuri și trebuie să recunosc, faptul de a te fi descoperit, e o încântare. Subscriu ideii de continuare. Nu de alta, dar nea\' Jenică, acu\' e mare senator și patron cu multe conturi în multe bănci. ;) Doar no săm\' zici ca nujtii?!!

Am recunoscut atmosfera. Trebuie să recunosc, ai un dar aparte în a (re)crea realitatea imediată. Fii atentă însă, pentru că așa cum este textul, seamănă prea mult cu Catrina lui Cella Serghi, iar scena propriu-zisă, e mult prea asemănătoare cu Gaițele lui Kirițescu. Ca exercițiu literar, îmi place. Prefer însă continuarea poveștii lui Yalchin. Yalchin este o viziune diferită, inedită și o perspectivă mult mai largă. Un teren mult mai puțin \"bătut\", în care ai mai multe posibilități de expresie decât formula \"saga\" și mult mai puține constrângeri. Deja lumea a văzut o serie de \"saga\". Dallas, ar fi un exemplu, apoi Forsyte Saga și mai sunt. Ca să luăm un exemplu foarte autohton, foarte neaoș, Moromeții lui Preda. Sunt deja devenite referințe ale genului și e greu să eviți senzația de \"deja vu\".

Am ajuns și aici. Mulțumesc pentru imaginea superbă pe care ai creat-o prin acest personaj straniu și exceptional. Continuă, am simtit că ai multe de spus. O faci frumos!
Superb momentul revelației:
\"Ci acum, abia acum, începea să înțeleagă, că de fapt căutase o drojdie Julietiană, care să facă să dospească aluatul din eul lui nemanifestat\".
Eu cred că toți căutăm exact această drojdie, dar cei mai mulți, eșuăm, pentru că nu suntem antrenați să simțim ci să vedem. Ca să fiu mai explicit, vezi (sau revezi :)) \"Equilibrium\". E un film pe care eu îl iubesc foarte mult și pe care îl consider o capodoperă.
Aștept continuarea!

Mulțumesc pentru vizită! Pentru cei care se descurca mai greu, mergeți pe pagina mea personală, de pe pagina index de aici, de pe poezie.ro. De la pagina de pe home.ro, există legatură la carte. Mulțumesc tuturor celor care m-au atenționat că sunt unele probleme. Aici însă, nu am voie cu URL-uri, poze, etc...
Cartea mai poate fi descarcata si de pe blogul meu de pe weblog.ro, si mai sunt cateva locuri, dar ne complicam, ca nu pot face URL... :)

Mult drag îmi e de această sărbătoare și multă bucurie mi-a adus această scriere a ta --- dar care nu-mi aduce? --- pentru că acolo unde am copilărit, între Parâng și Retezat, Dacii au lăsat urme de neșters, iar Crăciunul, are parcă un parfum inegalabil, pe care această lucrare a ta, la reânviat, gătindu-ne pe dinăuntru, așa cum noi gătim pomul de Crăciun și cum reînviem în noi spiritul iubirii și al generozității. Mulțumesc!

Am să rețin doar ceea ce consider că este și crezul meu: \"Și uite așa ne întrecem zi de zi, care mai de care, pentru a dovedi că suntem ceea ce de fapt nu suntem. Dacă simți nevoia mereu să dovedești ce ești, e clar că nu ești ceea ce crezi. Evidența nu trebuie dovedită\"
Nu știu dacă am acum starea interioară necesară scrierii \"punctului de vedere\" al \"celeilalte părți\". Știu doar că acum chiar trebuie să o fac. Mulțumesc pentru că ai \"ieșit la rampă\" aici, la \"agora\" poezie.ro. Astăzi, m-am îmbogățit cu două nume: Rodica Stănilă și Andreea Radu. Parafrazându-l pe Walt Disney, se cheamă că n-am trăit degeaba, pentru că am citit ceva frumos. Aș vrea dacă nu ți se pare prea mult și \"Cunoașterea de sine (2)\" respectiv (1). Nu numai pentru mine, sunt convins că o mai vor și alții. Citește de exemplu Camelia Tripon, la
http://www.poezie.ro/index.php/author/0017068/index.html

Trebuie să recunosc, îmi place! Îmi place, deși îmi amintești de trista sărbătoare ce se apropie și mă obligi să prelungesc traseul \"Prin noaptea ei în drumul de la București la Tg-Mureș.\" cu încă un oraș, Timișoara, apoi un altul, Brașov... Și nu cred că ar fi singurele. Îmi amintești însă și de vremea când eram în București: copil, elev, student, salariat și \"Desculți în ploaie, reproșam absențe./Ne strângeam în grabă-n-brațe, atât de goi, puternici, egoiști\" sunt expresia stării amestecate care mă încerca într-o zi ploioasă și rece ca cea de astăzi, în care te-am descoperit cu bucurie, într-un moment de hiatus, când nu mă simt în stare să mă ocup de multele probleme ale afacerilor --- prea mult pragmatism? --- ci, iată, simt nevoia de a mă cufunda din nou printre prietenii mei de la poezie.ro. Să fie oare intuiția? Ce ne face să stăm alături în acest univers atât de straniu al poezie.ro? Ploaia? Faptul că ne simțim uneori \"Desculți în ploaie\", \"goi, puternici, egoiști\"? Sau poate \"acel timid, nescris cireș\"?
Mă bucur că te afli printre noi. Îți doresc să rămâi cât mai mult. Acum nu am prea mult timp la dispoziție, dar mai trec pe la tine.

Geta - Mulțumesc pentru trecere. Într-adevăr, Thunderbird nu are picioare, așa încât, odată căzută pe pământ... Sufletul, dacă se târăște, tot așa se petrece cu omul. Concluzia mea.
Cornelia - Unchiul Sam zice \"I might be beatten, but I\'m not defeated\". E un fel de a spune că pentru cine nu consideră că știe tot, viața este un câmp al experimentelor. Mă bucur că printre rânduri, ai ghicit diferența dintre ceea ce poate fi luat drept adevăr și Adevărul însuși. Metoda, e drept, e asemănarea. Dar dincolo de asemănare, trebuie să existe conștiența. Conștiența faptului că întotdeauna mai e ceva de descoperit. De făcut. De îmbunătățit. Eu așa cred și îți mulțumesc pentru \"Mergi mai departe.\" Evident, trebuie să merg mai departe. De fapt, e unul din motivele pentru care m-am hotărât să public. Cu cât interacțiunea este pe mai multe nivele, cu atât învățătura este mai amplă.
Vă urez zile luminoase. Turtle.

Cornelia: Chestia cu schimbatul ochelarilor, e tare complicată. Eu de exemplu, m-aș mulțumi și dacă i-aș convinge să-i dea jos :) (unii, dar nu toți; vorba bancului). Măcar câteva minute. Cât privește nedumeririle tale, cred că va trebui să continui cu o \"partea II\". Prietena mea, mi-a reproșat de exemplu că n-am scris nimic despre lentilele... seximate :). Adică, acele lentile care fac toate femeile să arate ca EA. Nu de alta, dar asta ar elimina problema tentației, a infidelităților --- accidentale sau nu ---, a SIDA, etc., implicit motivele de gelozie și manifestările aferente... :). Am mai primit și alte observații. Voi mai reflecta :) :) :)
Geta: Eeeeeeeeheeeeee! Pe înțelesul tuturor zici? Cred că mai curând pe înțelesul cui a vrut să priceapă :). O întrebare (fără supărare!) : Dacă ai fi fost mai insensibilă și mai fără simțul umorului, tot așa ai fi comentat? Nu e chiar toată lumea ca voi... Bunul simț și civilizația mă obligă să nu caut \"nod în papură\". Adică, exemple concrete. Deși, ar fi... :( Oricum, eu mă strădui să privesc partea plină a paharului, adică, te văd pe tine, pe Cornelia și pe alții, poezia și felul vostru de a fi. Uneori însă, mă mai împiedic și eu de câte un ciot, și scriu prostii, ca asta cu ochelarii... Nobody\'s perfect...

Mulțumesc pentru trecere și pentru observații. Am refăcut și am corectat unele imperfecțiuni. N-am prea înțeles cum e cu cacofoniile... Eu nu le-am găsit...
Și dacă tot e vorba de spirit constructiv: ar fi bună o funcție de căutare la pagina cu autori. Am căpiat tot căutând cu index-ul...

...să ai șaisprezece ani. Dar e ceva, \"like a splitter in my mind\", care-mi zice că n-ai prea avea. Și mai ești și \"geamănă\"! Dar mă bucur că nu e așa. Am prea multe de spus și le voi spune, dar ăsta e totuși un comm...
Poemul tău, reflectă o durere pe care o au multe fete și nu cred că e vorba de teribilismul a 16 ani, pentru că o știu din experiențe recente. E regretabil că mulți băieți se ascund în dosul cuvintelor tale pentru a-și exprima o opinie critică... [nu zic mai mult]. Mi-ar fi plăcut să fi încercat să se trans-pună folosind cuvintele tale drept pretext/vehicul/ghid, în situația unei fete \"de 16 ani\". Spun asta pentru că am două prietene la care țin mult, chiar au 16 ani (și câteva luni) și spre regretul meu și poate și al altora, există groaznic de multe subiecte dificile pe care _cu ele le-am abordat lejer_, dar cu \"leat-ul\" meu, nix! Bag seama că ai zgândărit prea multe idiosincrazii, narcisisme și alte vulnerabilități cu poemul tău. Îmi place, poate și pentru că provoacă, dar mai ales pentru că am descoperit o încercare a unei fete de a se privi cu ochii unui băiat și de a îi spune pe un ton cool, \"Nu fi bă dobitoc, dobitocenia nu e monopolul vostru, dar măcar eu nu mă laud! Mai treceți și voi dincolo de ce vede oglinda!\".
Cu bine, Turtle.

...că te-am descoperit. Îmi place surprinzător de mult poemul tău. Surprinzător spun, pentru că nu am o pasiune particulară pentru un anume gen de poezie, cu atât mai puțin pentru genul mai des întâlnit pe acest site. Am găsit însă aici o altă formă de a spune ceea ce spun eu altfel și e firesc să mă bucur când cineva descoperă celorlalți adevăruri simple, dar esențiale.
Deși dureros, îmi place scoaterea la lumină a unui astfel de adevăr:
[...]să intri în om/ ca într-o apă botezătoare/ să-l ferești de invazii/ microbi răceală frică/ iar noaptea să-i ții cumva/ visele de mână [...]. Nu de alta, dar într-o vreme pe care eu am apucat-o binișor, la modă era intratul cu bocancii plini de noroi, și coroana lustruită a ignoranței pe \"fruntea lui de fier\"... Mă bucur că mă îndemni să _simt_ ceva, că m-am săturat să mi se tot spună \"gândește-te bine înainte să...\" Ca să elimin orice echivoc, iubesc foarte tare \"Equilibrium\" și nu mi se pare nici pe departe o \"clonă\" Matrix. Îndrăznesc să zic chiar că e continuarea. Deocamdată te las, (pe-aici pe la mine ceasul zice că e 2:03...), dar mai trec.
Mulțumesc, Turtle.

...Nu de alta, dar ai ajunge să te obișnuiești cu ele. Mama mi-a spus o poveste... O prietenă de-a ei, a întrebat-o cândva:
---Care e mâncarea care îți place cel mai mult?
---Salata de boeuf...
---Ei dragă, închipuie-ți! Căsnicia înseamnă Salată de boeuf, dimineață, la prânz și seara...
... Mama, o întrebase cam ce crede ea despre căsnicie...
Cu steluțele, e cam tot așa.
O formă de exprimare surprinzătoare:
\"În ochii mei se-ntâmplă un dezastru
De când din ochii tai au evadat,
Sunt ca un daltonist care-a uitat
Toate culorile, afar\' de-albastru.\"
Nu văd cum să-ți caracterizez metafora... Metaxa? (=7*)

...că ai învățat ce înseamnă dragostea; e clar. Mă îngrozește însă alt adevăr, pe care mie mi l-a administrat Viața, în buline mici. Câte una pe zi, timp de mulți ani: cine știe să iubească, mai înainte, a aflat ce e Durerea... Am mai învățat și că Dragostea, nu se termină niciodată. Ceea ce se termină, este pasiunea. Chestia aia care vine de \"undeva\", aflat cam la trei degete sub ombilic. Unii, îi zic Dantian. Alții, Hara, alții Manipura... Chestia asta e simte ca un vertij, te seacă, îți ia mințile, te pustiește și te aduce în stare de orice gest fără noimă, spre exemplu:
când și-a încheiat povestea de dragoste
ea a sărutat-o lung pe gură
fără să-i fie scârbă de paloarea și răceala cadaverică
și-a pus rochia neagră de catifea mănușile
și-a sunat la centrul de recoltare a organelor
Poate de sărbători, o să ne vedem. Acum nu știu. Știu doar că rămân dator o sticlă de șampanie, pe care să o spargem... Marinarii zic atunci când sticla se sparge, că nava o să aibă sigur \"vânt din pupa\". Tu îl meriți din plin!

Nu prea-mi dau seama pe unde hoinărești și când... Te cam pricepi, mmmdehh. Dacă țin seama de diferența de curgere a timpului de la Astral la Fizic, se pare că ne-am intersectat... După cum se vede, până la urmă, am și ajuns la tine. Chestie de sincronizare. Frumos!! Mai trec. Pe-aici, evident. Pe Dincolo, poate mai ușor. Acolo sunt alte reguli: mai puține restricții, mai mult simț de răspundere... Turtle.

Ești un Călător, un Căutător tenace. Asta îmi place. Se pare însă că percepția celorlalți preferă soluția comodă a poemului metaforic. Mergi mai departe. Într-o zi, vor fi mai mulți văzători și mai puțini privitori... Turtle.

Iată, sunt în stația din dreptul EM Livezeni. Privesc spre complex, spre \"Parâng\". Parcă prin zidul complexului, vag, către școala 5. Tablou arhicunoscut și totuși, total necunoscut. Privesc vag peste umăr, poate un gest reflex sau poate, cine știe, o chemare din străfunduri; o siluetă de fată, cu părul lung, adunat în șuvițe de picăturile de ploaie, privește poate tot atât de aproape-departe-nesfârșit. Undeva, se aude o melodie cu iz oriental. Scurta ei lungă-lungă, lucioasă, neagră, din piele, îmi amintește de Matrix. Habar n-am de ce stau în stație. Undeva, în colțul gurii, un rest de țigară îmi dă senzația că aș fi ancorat în realitate. În care realitate?
ne cunoaștem de undeva?:)
parcă zice ea... Da... Ne cunoaștem. Avem nevoie de cuvinte? Poate. Uneori însă, ajung picăturile de ploaie. Poate nu pentru toți. Poate că nu toți au răbdare să... Eu aveam nevoie și am simțit de multe ori nevoia să las picurii de apă să curgă în mine,
\"până ce ploaia
pe care toamna o scuipa printre dinți
mi-a curățat și cel din urmă os
de jugul purtat la fel cum
se purta pe vremuri carnetul de partid\"
Dar pentru asta, îți trebuie uneori atât de mult curaj! Pentru că de exemplu, riști să pierzi ultimul maxi-taxi. Și ce-ai să te faci --- nu-i așa? --- acolo, în ploaie, ud așa, până la piele? Dacă răcești?

Mulțumesc! Lory! pentru curajul! de a fi stat alături de mine în ploaie. Și eu care credeam că sunt singurul refractar la sfaturile privitoare la păstrarea sănătății...
\"*\" din titlu, înseamnă că eu ți-am dat steluța mea. Alta n-am și probabil nici n-o să am, pentru că am obiceiul să fluier în biserică, și e unul vechi.
Semnele de exclamare, în loc de virgule, țin loc de (tagul bold, dacă \"dispare\" iar), pe care n-am voie să le folosesc (ibidem steluțe).
Mai dau eu pe la tine...
Turtle.

Mie îmi place. Există aritmii care rup muzicalitatea. Poate mai revezi, pe ici-colo. Privitor la gaură, nu te grăbi tu:
din trupu-mi ies ca printr-o gaură
.....
neîngropat sunt gaură de frig
...așa că, Ionuț Caragea, cartezian vorbind, are dreptate.
Pe mine nu m-a deranjat, pentru că mi-a sugerat conceptul \"wormhole\". Dar, fiecare cu percepția lui... \"Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie\". E și acesta un mod de exprimare a subiectivității. Deși... fizica cuantică zice că nu apare rezonanța decât atunci când frecvențele se suprapun într-o anumită măsură, și la \"sursă\" și la \"țintă\"...
Subscriu și la:
cu păsări toamna de pomană-am dat
Cu bine, Turtle.