Călătorie prin inconștient

văd prin tine spiritul meu îmi e privirea limpede ca de copil curios învăț repede înțeleg ușor subtilitățile formelor umplerea mă atrage însă valea aceea din care se aud plânsete furii ești nemulțumit dar mă ajuți să ghicesc în bezna adâncă forme rătăcitoare cu buzele arse de rugăciuni sau blesteme zăresc o femeie gemând de durere seamănă cu mama cu altele e oarbă se mișcă ciudat se ferește de o ploaie de pumni invizibili o înfiorare în mine mă împinge să alerg să o prind în brațe gândul mă oprește sunt doar umbre amintiri cu identitate pierdută se mișcă doar pentru că sufletul lunii reacționează la trecut din unghiul în care au avut de suferit visele sale liniștea aproape cu forța mă împingi spre altă vale de unde răzbat cântece nu vrei să mă găsesc și pe mine sau pe cea cu care semăn vin altădată aici iar mama scăldându-se în cascade de lumină surprinsă mă privește nu mai pricep nimic aș vrea să fug tu-mi spui ascult-o copila mea ești altfel poți merge oriunde în orice lucru în astrele toate pe pământ poți trece prin tot ce există eu doar aici sunt o natură fricoasă fug de cunoaștere mă îngrozește adevărul greșesc mult ca om față de tine cu cât mai mic mi-se face sufletul șoptești în mine tăcere nu uita de mintea mamei reale de acasă nu o tulbura mai tare ar deforma tot ce aude în sine lasă doar dor mi-arăți deșertul din praf încearcă să se ridice o formă se năruie iar e tot ce a mai rămas din tatăl meu restul e fum ars de supărarea mea ceea ce nu merită iubire trecând prin sitele timpului doar nisip plâng tu te bucuri îmi cer iertare pentru toate clipele în care am crezut că ești rău că nu mă ajuți mai mult că ești prost și incapabil iartă-mă pentru tot ce încă nu știu poate cândva o să te înțeleg și pe tine căile pe care merg pipăind viitorul înainte să fie și asemănările ideilor