Serge

Trebuie să recunosc, îmi place! Îmi place, deși îmi amintești de trista sărbătoare ce se apropie și mă obligi să prelungesc traseul \"Prin noaptea ei în drumul de la București la Tg-Mureș.\" cu încă un oraș, Timișoara, apoi un altul, Brașov... Și nu cred că ar fi singurele. Îmi amintești însă și de vremea când eram în București: copil, elev, student, salariat și \"Desculți în ploaie, reproșam absențe./Ne strângeam în grabă-n-brațe, atât de goi, puternici, egoiști\" sunt expresia stării amestecate care mă încerca într-o zi ploioasă și rece ca cea de astăzi, în care te-am descoperit cu bucurie, într-un moment de hiatus, când nu mă simt în stare să mă ocup de multele probleme ale afacerilor --- prea mult pragmatism? --- ci, iată, simt nevoia de a mă cufunda din nou printre prietenii mei de la poezie.ro. Să fie oare intuiția? Ce ne face să stăm alături în acest univers atât de straniu al poezie.ro? Ploaia? Faptul că ne simțim uneori \"Desculți în ploaie\", \"goi, puternici, egoiști\"? Sau poate \"acel timid, nescris cireș\"?
Mă bucur că te afli printre noi. Îți doresc să rămâi cât mai mult. Acum nu am prea mult timp la dispoziție, dar mai trec pe la tine.

Iti multumesc pentru cuvintele alese,bine primite de altfel.Ma bucur si eu sa ma aflu printre voi,observand propria-mi evolutie,si aceasta doar datorita sfaturilor celor de aici.Te astept mereu printre gandurile mele si iata ca eu cred ca, gandurile sunt vinovate pentru faptul ca noi toti suntem alaturi.Bucuresti si Tg-Mures sunt doua orase aflate in antiteza dar iata ca pentru mine au o iubire in comun.
Cu stima, Ploaia